Cu Labis prin Lerui - Ler
Copilul minune Nicolae Labis s-a născut la 2 decembrie 1935 în familia învătătorilor Eugen si Profira LABIS. Nasterea s-a petrecut în satul Poiana Mărului, comuna Mălini, raionul Fălticeni, judetul Suceava.
În aceste locuri pitoreşti si predestinate LAE a deprins cititul la cinci ani, de la elevii mai mari ai mamei sale.
Puiul de om a fost poleit cu genul liric si s-a înfrătit de fraged cu poezia, cântecul,satira, balada, basmele, povestile si chiar fabulele.
Incredibil de prematur poetul incandescent ne-a dăruit MOARTEA CĂPRIOAREI...si alte perle inimaginabile pentru prea tânărul gânditor.
Poetul a lăsat în urma sa o operă nu prea voluminoasă dar exceptională prin densitatea ei.
Fiul muzelor s-a stins din viată la doar 21 de ani, mai exact pe 22 decembrie 1956.
Ideologii marxisti îl pierduseră "de client" si, implicat într-un presupus accident de tramvai ni l-au ucis pe LAE, pe prea tânărul mare poet NICOLAE LABIS.
Fiindcă în sufletele noastre de buni crestini răsună a urături si amiroase a lerui-ler îl colind pe confratele poet cu un poem dăruit lui si eternitătii.
ECOU LA MOARTEA CĂPRIOAREI
Motto: ...ce mult a plîns atunci Nicolăes,
dar pusca tatei n-a vrut să dea gres.
deci: pusca tatei, totusi, a dat foc
iar căprioara a căzut pe stâncă
şi Labis s-a rugat - fără noroc,
iar umbra mortii îl mai frige, încă.
a plîns si a mîncat - copil flămând
si l-a iertat plăpânda căprioară
dar nu se stinge ucigasul gând
iscat prin crângul de odinioară.
...apoi poetul a plecat în cer.
l-au împuscat cu clontul de rubin.
clontul cel rosu...imn de lerui-ler
l-a dus pe LAE-n marele amin.
poetul a păstrat un petic mic
dintr-o hârtie alb - imaculată
cu un poem, din care-a scris nimic,
sperând că o să-l scrie-n cer, vreodată.
eu i-am furat hârtia din mormânt
si vă rostesc...ce nu vede oricine.
citesc poemul lui postum si sfânt
ce l-a zidit în marile destine.
au fost odată niste căpriori
ce merg la LAE si îi dau iertare
că el, flăcăul, pe la cîntători,
s-a dus cu tatăl său - la vânătoare.
poemu-acela a rămas sublim.
cei doi ieduti nu s-au născut vreodată.
o stie Tara, noi cu toti o stim:
că numai foamea a fost vinovată...
|
George Filip 12/7/2011 |
Contact: |
|
|
