Cinstea e o floare rară...
„A trăi cinstit este totuna cu a trăi corect si drept”
Platon
Ei, da! „Pentru 50.000 de euro nu mă dau jos din pat!”Asta probă de cinism! Iată omul nou creat de aceste vremi post - revolutionare! Ăsta da, sentiment de superioritate, de încredere exagerată în propriile capacităţi! Ăsta, da, narcisism! Om care si-a văzut imaginea reflectată în nu stiu ce oglindă si s-a îndrăgostit de ea... Ăsta da, orgoliul - manifestare exagerată a egoului care se doreste superior celorlalti! Asta da, neobrăzare - lipsă de cuviinţă, poate chiar impertinenţă?
Cu adevărat omul cinic are ceva diabolic, pervers în fiinta sa. Cinicii (de la kynos = câine), au fost adeptii scolii filozofice antice întemeiată de un elev al lui Socrate, sub deviza: „Să trăim conform naturii” - restrângere la nivelul animalitătii, cu dispret fată de principiile elementare ale moralei. Emblema lor era un câine. Cinismul a apărut în acele vremi ca un antidot, ca rezultat al descurajării societătii grecesti după războiul peloponeziac din secolul V î. H. care a dus la decăderea Atenei, dar si la ruinarea statelor grecesti, iar după război economia a intrat într-o perioadă de criză. În vremurile noastre ce îi determină pe oameni să devină cinici? Cinismul este o manifestare a cruzimii, iar după cum afirma Nietzsche, este „una dintre cele mai vechi desfătări ale umanitătii, pentru că procură cea mai înaltă voluptate a sentimentului puterii”. Nu cumva este si lipsa iubirii de semeni?
Viata omului este un motor în miscare care trebuie să producă energie într-un mod oarecare. Orice energie nefolosită slăbeste, dispare. Activitatea este legea vietii; trândăvia însemnă moarte. Ni se dă viată pentru ca noi să facem ceva în tot acest timp dăruit, cât ne functionează „motorul”, lumea „candelă a existentei fiind, iar omul flacăra ei”. Si la sfârsit dăruim noi împlinirea sau neîmplinirea vietii – Creatorului… Dar nu orice fel de miscare, ci activitate îndreptată spre un scop util si creator, lenea si hărnicia fiind două stări în care omul se poate încadra. Prin lene sau trândăvie - atitudine necinstită fiind, energia sufletească se scurge, trece în degradare morală ce vizează viata spirituală, si care, în acelasi timp tensionează relatiile cu cei din jur. Astfel lenea este definită ca „o rătăcire si nepăsare pentru mântuirea vesnică a sufletului, prin care omul se întristează si se dezgustă de binele pe care trebuie să-l săvârsească; pentru aceasta el fuge de osteneala cu care se face binele”, ne învată Religia. Omul harnic are o dispozitie pentru muncă - conditia existentei, dovadă a sănătătii fizice si sufletesti. Munca asigură dinamismul sufletului angajat creator spre producerea bunurilor materiale si spirituale; aduce adevărata bucurie. Chiar dacă munca pretinde efort si sudoare, ea nu constituie o povară a vietii, ci angajează spre un ideal care, pe măsura împlinirii, aduce sufletului satisfactia deplină; ne face viata mai frumoasă, cu rezultate care bucură pe fiecare om si bucuria se însumează, ajutând întreaga societate. Conditia esentială a vietii fiind, munca este sfântă ca viata însăsi. După învătătura crestină „Munca este izvor de virtuti. Ea luminează mintea, întăreste vointa, înaltă simtămintele, aduce răbdare, bărbătie, stăpânire de sine, potoleste patimile si înlătură ispitele.” Si să nu uităm că „pasărea este mai în sigurantă când zboară, iar omul când munceste.”
Acum, în aceste vremuri, nu e timp pentru prea multă odihnă! Viata înseamnă muncă, strădanie, jertfă. Important este însă felul în care ne desfăsurăm munca. Adevărata bucurie a vietii o simt numai cei ce pot aduna si folosi bunurile vietii prin munca lor cinstită, aflată sub binecuvântarea lui Dumnezeu, în armonie cu viata celor din jur, asa cum orice instrument dintr-o orchestră intră în armonie cu celelalte. Nu se poate cânta fals! Iată că se poate! ne dovedesc unii prin actiunile lor. Nu are ureche muzicală sau refuză să-si armonizeze unele impulsuri si instincte si spune cu dezinvoltură: „Nu mă dau jos din pat pentru doar 50.000 de euro!” Ati auzit? Iată motorul care îl poate misca si o spune fără jenă, metaforic. El are etalonul său. Cum îndrăznesti tu, un „oarecare” să nu-l respecti? Acest gen de oameni nu au acel sentiment moral „prin esentă activ”, după cum spunea un filozof; emotia morală fiind sentimentul unei solidarităti, o armonie pe care o simti, uneori o cauti; ea este măcar simpatia, dacă nu dragostea socială; ea este dragostea de tară care trebuie să ne înstăpânească inimile. Pot dormi linistiti oamenii necinstiti? Nu îi apasă greul păcatului?
Să ajungi un om serios si cinstit, trebuie în primul rând să fii călăuzit de principii si valori. Cinstea nu este o vocaţie, dar este o opţiune dobândită prin educatie, prin vointă; defectele de caracter se pot corecta; până la sfârsitul vietii avem a ne strădui de învătat… Cinstea e o floare rară, este adevărat! Ar trebui să fie mult dorită, mult căutată! Omul cinstit nu minte, nu înseală pe nimeni, nu umblă cu siretlicuri, nu fură, în nici unul dintre nenumăratele feluri în care se poate fura, el este sincer, spune ceea ce gândeste si ceea ce nu distruge pe celălalt, el nu vrea să aibă decât ceea ce este al lui si ceea ce a dobândit pe drept. „Nu există mostenire mai pretioasă decât cinstea” spunea William Shakespeare.
Necinstea înseamnă coruptie, înseamnă abatere de la morală. Autorul unui articol ne spune că „Transparency International definea coruptia astfel: Corupţia, în sens larg, reprezintă folosirea abuzivă a puterii încredintate, fie în sectorul public fie în cel privat, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup; definiţia dată corupţiei în cadrul ONU si reluată în strategia naţională anticorupţie este: Esenţa fenomenului corupţiei constă în abuzul de putere săvârsit în scopul obţinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat; dezbaterile din Parlament: Pentru populatie cauza principală a coruptiei se transformă într-un complex de cauze situate la nivel sistemic, adică legi prost făcute si pe deasupra încălcate în mod sistematic de chiar cei care ar fi trebuit să vegheze la aplicarea lor. Clientelism si clici în competiţie pe resurse.” Necinstea este o haină care îmbracă toate tările din lume, iar Transparency International a comunicat zilele acestea că România este mai coruptă în anul 2011 decât în 2010.
Un alt exemplar al tipului de corupt al tranzitiei spunea într-un interviu (citit într-un ziar), că acela care încalcă legea e un prost pentru că legea e atât de permisivă în Romania, încât poti să faci si să desfaci o grămadă de lucruri cât se poate de legal, precizând că el nu a încălcat legea niciodată, si întrebat dacă a încălcat moralitatea în afacerile sale, a răspuns că asa ceva nu există dacă vrei să câstigi bani în afaceri. Nu este si această o dovadă de cinism? Mă întreb: Oamenii cinstiti si cu judecata dreaptă ce pot întelege din toate aceste exprimări, afirmatii? Din toate aceste fapte necinstite si nepedepsite?
Mântuitorul ne spune că „orice pom care nu aduce roadă bună se taie si în foc se aruncă” (Matei 7, 19). Cine o va face? Cine trebuie să o facă?
Dar să închei optimist, cu un citat al unui filozof sicilian: „Omul este o eternă făgăduintă”- adevăr izvorât dintr-o pătrunzătoare si îndelungată analiză a sufletului omenesc.
Eterna promisiune, eterna asteptare a schimbării omului în bine…
Vavila Popovici - SUA
|
Vavila Popovici 12/4/2011 |
Contact: |
|
|
