Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiv� 2024
Articole Arhiv� 2023
Articole Arhiv� 2022
Articole Arhiv� 2021
Articole Arhiv� 2020
Articole Arhiv� 2019
Articole Arhiv� 2018
Articole Arhiv� 2017
Articole Arhiv� 2016
Articole Arhiv� 2015
Articole Arhiv� 2014
Articole Arhiv� 2013
Articole Arhiv� 2012
Articole Arhiv� 2011
Articole Arhiv� 2010
Articole Arhiv� 2009
Articole Arhiv� 2008
Articole Arhiv� 2007
Articole Arhiv� 2006
Articole Arhiv� 2005
Articole Arhiv� 2004
Articole Arhiv� 2003
Articole Arhiv� 2002


Starea de "lazarist"



Totul a pornit de la un telefon. Nu se intampla, in fiecare zi, sa gasesti un mesaj cu vocea profesoarei de romana din liceu. Aici, la Toronto, dupa 20 de ani de la terminarea liceului...
Contrar credintei mele ca toti micii roboti, pe care-i folosim zilnic, sunt impersonali si reci, sunt momente cand acestia sunt capabili sa-ti daruiasca o mare emotie. Emotia regasirii...


Ani si ani, dupa absolvire, am trecut pe langa liceu fara sa-l observ, fara sa-i mai dau nici o atentie. Parea cu totul si cu totul uitat. Anul trecut, intorcandu-ma acasa, mi-am dorit sa-l revad. Devenise un punct de referinta. Ma intorceam dintr-o lume in care nu aveam decat viitor si imi cautam punctele de reper.

Portareasa, altadata severa si neinduratoare (a cata portareasa o fi oare, de cand am terminat?!), a vrut sa ma intrebe ceva, dupa care, privindu-ma cu atentie, mi-a spus simplu: "Ati fost eleva aici! " Nu a mai asteptat confirmarea mea: "Intrati..." Si mi-a intors spatele. Nu mai trebuia sa-mi scot matricola, nu mai trebuia sa-mi pun bentita, nu mai intarziasem...Totusi, am avut impresia ca am intarziat nepermis de mult...

Scara principala, lambriurile, usi inalte-scartaitoare, coridoare intunecoase, scaritele spiralate-ascunse, portrete celebre, laboratorul de istorie. Putin mai incolo coridorul cu Cancelaria - un fel de Punte a Suspinelor...Sala de Festivitati - loc de lansare al atator mari actori si cel mai boem loc de chiulit! Acolo, in spatele cortinei se organizau adevarate mese rotunde. Chiulangii de la clasele mari isi impartaseau experientele, cu placere si mandrie, chiulangiilor de la clasele mici, care, bineinteles, le sorbeau cuvintele...Un loc pe care noi il credeam sigur si nestiut de partea adversa, loc privit cu ingaduinta si un zambet de catre "partea adversa".Apoi Amfiteatrul cu cupola-reuniuni, repetitii la cor, concerte...
Nu m-am simtit niciodata intimidata in fata acestui decor, destul de impunator, de altfel, pentru ochii unui adolescent.Sigur, am trecut prin emotii si nu au fost putine, dar decorul mi-a placut intotdeauna. L-am contemplat cu o oarecare detasare. Apoi am iubit Cismigiul cu barcile lui si ale noastre, mirosul si linistea de dupa ploaie, melancolia toamnelor lungi- cu extemporale la matematica si chimie. Aleile pe care ne prelingeam seara, catre casa. O mare harmalaie, mari si mici... Negrabiti de nimeni si nimic. Primele cupluri.
In plina recesiune umanista, cand tara ne vroia ingineri, orele de romana, engleza si franceza devenisera un extraordinar prilej de calatorie. Stateam in bancile incomode si calatoream la Opera din Paris si British Museum, la Versailles si Luvru. Tehnologiile si rezistentele devenisera prilej de parodie. A copia la orele simpaticilor ingineri era placerea suprema...
Acestea ar fi, probabil, gandurile si emotiile oricarui "lazarist", indiferent de promotie sau secol...Indiferent ca erau provocate de conjugarile la greaca si latina sau tehnologii si rezistente...Emotiile au fost aceleasi si pentru cei care au asistat la deschiderea gimnaziului, acum 142 de ani...

La 18 ianuarie 1860, gimnaziul "Gheorghe Lazar" isi deschidea cursurile, ca a doua scoala romaneasca dupa "Sf. Sava". In Monitorul Oficial din 7 decembrie 1859, aparea ofisul domnesc nr.518, al carui text era urmatorul:

NOI ALEXANDRU IOAN I,
Cu mila lui Dumnezeu si vointa Nationala, domn al Principatelor-Unite, Tara Romaneasca si Moldova,
La toti de fata si viitori, sanatate!
(...)
Art. 1.- Gimnaziul I-iu sau cel de opt clase, ce exista acum, sa se denumeasca cu vechea sa numire de gimnaziul Sfantul Sava, ca una ce-i este consacrata printr-un curs indelungat.
Art.2. - Gimnaziul al doilea ce este a se deschide de indata cu acest an scolastic, se va denumi gimnaziul Lazar in memoria raposatului doctor George Lazar, care a restituit limba romana in dreptul sau de limba de studii si a fost intemeietorul scoalelor nationale din acest principat.
(...)
Datu-s-a in capitala Noastra Iasi, la 25 ale lunei Noiemvrie, anul mantuirei una mie opt sute cincizeci si noua si cel intai al Domniei
noastre in Principatele-Unite
ALEXANDRU IOAN CUZA
Ministru Secretar de Stat al Departamentului Cultelor si Instructiunii publice,
A.G. GOLESCU

Astfel lua nastere une dintre cele mai bune scoli romanesti. Patron al scolii, cel care a trezit un adevarat curent de redesteptare spirituala, dupa cei 100 de ani de domnie fanariota, intemeietorul scolii "Sf. Sava".
In primul lui an de functionare, Gimnaziul "Gheorghe Lazar" a fost instalat provizoriu in casele particulare ale boierului Macescu, pe langa Biserica Sfantul Nicolae si avea intrarea prin ulicioara denumita a lui "Iancu Furca".Acestea erau case mari pentru vremea aceea, mai tarziu au ajuns in stare de ruina, iar pe locul lor, nu a mai ramas decat un maidan unde se jucau copiii mahalalei. Primul director sau rector, cum se spunea la acea vreme, a fost Constantin Adam. Manualele didactice erau folosite numai intr-o foarte mica masura, elevii invatau, in primul rand, dupa explicatiile profesorilor. Notele se dadeau in calificative:rau(1-3), binisor (4-5), bine (6-7), foarte bine (8), prea bine (9), si eminenta (10).
In primavara anului 1890, in ziua de 20 mai, se punea piatra fundamentala a scolii din coltul gradinii Cismigiu (bineinteles, in cadrul unei solemnitati impresionante), iar la 8 noiembrie, inaugurarea noului local, a carui construire a atras ridicarea gimnaziului la rang de liceu.La vremea aceea, era una dintre cele mai cochete cladiri ale Bucurestiului. Tot atunci s-a stabilit ca patronul scolii sa fie sarbatorit, in fiecare an, la 18 ianuarie. De altfel, de-a lungul vremii (1910, 1935, 1960) se vor organiza superbe celebrari la Teatrul National, Ateneul Roman sau Opera Romana.
Aici avea sa se inceapa, pentru intaia oara, organizarea serviciului medical. Serbarile publice desfasurate, la liceu, au constituit un motiv de emulatie pentru celelalte scoli, de aici a pornit marea miscare a cercetasiei romanesti si curentul pentru sportul si campionatele inter-scolare. La Cercul de matematici al profesorului Banciu, s-a format matematicianul Dan Barbilian. La Cercul de stiinte naturale, initiat si condus de profesorul Anastasiu, inca de la inceputul secolului, se dezbateau cele mai noi probleme de biologie, se faceau lucrari de microscopie si disectie. In anii '40, eminentul profesor Buricesu conducea Cercul de filozofie, ce capatase un adevarat prestigiu.
O prima incercare de editare a unei reviste scolare oficiale este legata de numele lui Camil Petrescu, proaspat absolvent al Facultatii de Istorie si Filozofie si fost elev al liceului. Tanarul suplinitor al profesorului Caracostea intemeiaza, impreuna cu elevii, revista sapirografiata, Zboruri, din care, din pacate, nu s-a mai pastrat nici un exemplar. Din marturisirile facute de Camil Patrescu, nu cu mult timp inainte de a muri, profesorului-scriitor Al. Mitru, reiese ca revista incuraja eseul filozofic, poezia moderna, care se cultiva la "Sburatorul" si in general literatura de idei. Prima revista lazarista (pastrata in colectiile Bibliotecii Academiei) va vedea lumina tiparului la 15 ianuarie 1929 si va fi intitulata"Pentru noi", sub indrumarea profesorului N.N. Cretu. In 1971, profesorul-scriitor Al. Mitru editeaza unicul numar, sapirografiat, al revistei Sperante, ca apoi, in 1974, profesorii- scriitori Tudor Opris si George Sovu sa editeze primul numar tiparit al revistei "Sperante". La Cercul de teatru, condus de Petre Gheorghiu, si-au facut ucenicia multi dintre marii actori romani. De-a lungul anilor, la catalog au raspuns: Mircea Djuvara, Tudor Vianu, George Calinescu, Mircea Malita, C.C. Giurescu, Gabriel Liiceanu, Florian Pitis.
Despre ironia usturatoare a profesorilor, Dinu Cocea povestea: "Odata am intrat in clasa cu un senvis in mana, la un minut dupa profesorul Al. Ionescu, si-am baiguit eterna scuza:Ma iertati domnule profesor, am fost la toaleta. Profesorul ma priveste cu atentie, fixeaza mana in care tineam gustarea si cu o bine jucata surpriza, rosteste ironic: Priviti cu atentie, domnilor, pe marele regizor Cocea, care are doua pasiuni: bufetul si closetul!"


In curtea interioara a liceului, se juca baschet intens...Zgomotul mingii rasuna exact ca acum 20 de ani....
I-am multumit portaresei si am intrat in Cismigiu.






Camelia Lazar    8/28/2002


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian