Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Aurel Beles si ingineria seismică

Călătorim cu trenul sau cu masina pe distante mai scurte sau mai lungi. Oricât de scurtă este călătoria , dacă iesim din oras, fie că este vorba de Craiova sau altă localitate, cu sigurantă vom trece si pe un pod pentru a traversa un pârâu, pentru a traversa un râu. Nu avem timp să ne gândim când a fost construit, iar despre proiectant si constructor nici atât. Dar fiecare operă de artă are istoria sa legată de viata unui om sau de viata mai multor oameni. Unul dintre marii constructori de poduri din tara noastră, care si-a legat numele si de ingineria seismică , a fost Aurel Beles.

Incursiune biografică
Aurel A. Beles s-a născut în Bucuresti la data de 20 aprilie 1891. Tatăl său, Aurel Beles, colaborator apropiat al marilor ingineri Anghel Saligny si Elie Radu , a fost mot de pe Valea Ariesului dar s-a format ca inginer la Politehnica din Viena si a lucrat câtiva ani la Căile Ferate din Austria si apoi din România, la Bucuresti. Asa se explică locul de nastere al copilului Aurel A. Beles, Bucuresti, unde a rămas doar câteva luni, familia mutându-se la Craiova unde au locuit până în 1896. De aici au plecat la Paris, unde tatăl său a primit câteva proiecte de poduri si sosele. Desi în familie învătase germana si apoi franceza a început studiile elementare la o scoală unde învătau multi români. După finalizarea studiilor gimnaziale s-a reîntors în tară si s-a înscris la liceul Mihai Viteazu din Bucuresti. Aici a învătat cu profesori remarcabili care puneau mare accent pe matematică, pe fizică si chimie. Mai mult, profesorul de matematică aplica cele mai moderne metode si îi stimula pe elevi să publice la „Gazeta matematică” , cea mai importantă revistă stiintifică din vremea aceea si în care publicau multi elevi din Bucuresti si din tară. Desi era elev, mergea pe santierele de constructii conduse de tatăl său, participa la elaborarea proiectelor si a devizelor. În acest context drumul profesional era deja conturat asa că la terminarea studiilor liceale, în 1909, s-a înscris la Scoala de Poduri si Sosele. A învătat de la profesori, a învătat din experienta proprie că trebuie să urmăresti cu atentie expunerea profesorului , să notezi informatiile transmise pe care , apoi, trebuie să le treci selectiv prin gândirea proprie.

Prima lucrare inginerească importantă.
Elevii, studentii de la Scoala de Poduri si Sosele primeau, pe durata studiilor si o pregătire militară. În vremurile acelea patriotismul era o valentă de rang superior. Nu este de mirare că în 1913 , Aurel Belis si colegii săi s-au înrolat pentru a participa la campania din Bulgaria. Se ocupau de transbordarea vagoanelor din Bulgaria sub conducerea profesorului lor Ion Ionescu-Bizet,
În 1914 a absolvit Scoala de Poduri si Sosele ca sef de promotie. A lucrat doi ani ca inginer asistent apoi sef de santier al Serviciului de studii si constructii din Ministerul Lucrărilor Publice, Sectia de Poduri. Prima lucrare importantă i-a fost încredintată în primăvara anului 1915 : corectarea soselei nationale Bucuresti- Vârciorova, localitate situată mai sus de Turnu Severin, atunci localitate de granită, acum acoperită de apele lacului de acumulare de la Portile de Fier. Una dintre portiunile supuse modernizării era cea de la Isalnita, lângă Craiova. Atunci soseaua făcea un ocol pentru a traversa pârâul Amaradia pe un pod de lemn amplasat în amonte de podul peste calea ferată. De câte ori veneau apele mari, podul era dărâmat. Aurel Beles a propus construirea unui pod din beton armat lângă podul de cale ferată, unde este si acum. O întâmplare din perioada construirii podului, povestită de Aurel Beles.” Era într-o zi de primăvară, iar santierul de la Amaradia era în plină activitate. Auzim un zgomot cu totul deosebit. Nu stiam ce este zgomotul acesta si de unde provine. Stiam că nici un tren nu trebuie să treacă pe vremea aia, la ora aceea,dar zgomotul se accentua din ce în ce mai mult. Când am iesit, cât era Amaradia aceea de mică, pe care o trecusem cu piciorul cu câteva ceasuri înainte, acum era un perete de apă de vreo 4 metri înăltime, care venea rostogolind în fata lui trunchiuri de pomi, etc. Si cât ai clipi din ochi, santierul era numai o apă.....Cu acea ocazie am văzut care este rostul podetelor de descărcare. Imediat după aceea am mai mărit deschiderea podetelor si mi-am zis că asemenea cantităti de apă trebuie să aibă pe unde să treacă”. După câtia ani , Aurel Beles a construit si podul de beton armat peste Gilort de la Capul Dealului.

Constructor de clădiri si căi ferate.
În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat si a lucrat , ca ofiter de geniu, la reconstruirea podurilor distruse în timpul operatiunilor militare. Nu se terminase bine războiul si a fost solicitat să tină , la Iasi, unde se retrăsese Scoala de Poduri si Sosele, cursul de hidraulică. A continuat activitatea didactică la Bucuresti tinând cursul de topografie, apoi pe cel de poduri.
În 1921 s-a angajat ca proiectant si diriginte al executiei lucrărilor la una dintre cele mai bune societăti private din acea vreme: „ Intreprinderile generale tehnice ing. Tiberiu Eremie” , întreprindere care îsi începuse activitatea la începutul secolului XX avându-i ca initiatori pe ing. Tiberiu Eremie si Gogu Constantinescu. A participat la construirea multor clădiri înalte, la construirea sediilor multor întreprinderi printre care Palatul Bursei si Camera de Comert din Galati, Hotelul Palace din Bucuresti. Desigur aici a auzit de Gogu Constantinescu pe care l-a întâlnit mai târziu în Anglia. Si-a continuat activitatea inginerească la Societatea natională de constructii SOCON, înfiintată de inginerul Liviu Ciulei. Multe sunt constructiile proiectate si realizate cu această societate dar amintesc câteva pentru a marca diversitatea acestora: Rafinăria Brazi, Halele alimentare din Giurgiu, Palatul Băncii Nationale din Calea Victoriei si din strada Doamnei, dublarea liniei ferate Teius- Apahida. Anul 1947 a adus multe schimbări în viata economică a României. Totusi, inginerul Aurel Beles a continuat să proiecteze si să construiască. A proiectat cosurile de beton armat ale noii otelării de la Hunedoara, fundatia laminorului de la Roman. S-a ocupat si de rezolvarea problemelor legate de alimentarea cu apă a Craiovei în perioada constructiei Combinatului Chimic de la Isalnita.

Profesor universitar.
În 1928 a fost numit profesor la Scoala Politehnică din Bucuresti, la catedra de constructii civile si fundatii. În 1948 Facultatea de constructii s-a desprins de Politehnică si a devenit Institutul de Constructii Bucuresti, unde Aurel Beles a predat cursul de Teoria elasticitătii până în 1963 când, prin pensionare, a devenit profesor consulatnt. Trebuie spus că , de-a lungul carierei sale didactice, începute la Iasi în 1918 , a predat si alte cursuri.A scris multe cărti pentru studenti, s-a ocupat de educarea lor, de formarea lor. A fost un adevărat mentor. Este suficient să enumăr doar pe câtiva dintre discipolii săi, unii în viată: Stefan Bălan, Radu Voinea, Panaite Mazilu, Mihail Ifrim pe care i-am întâlnit si eu în ultimii doi ani la seminariile „Aspecte din istoria mecanicii” organizate, printre altii , de catedra de mecanică a Universitătii de Constructii din Bucuresti.

Reîntâlnirea cu Gogu Constantinescu
În 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române , iar în 1963 devine membru titular.În 1957, toamna, academicianul Aurel Beles a participat la Congresul de geotehnică si fundatii din Londra. Cu acest prilej i-a făcut o vizită lui Gogu Constantinescu la resedinta sa situată pe malul lacului Coniston. La întoarcerea în tară a tinut mai multe conferinte. Una dintre ele a fost prezentată la Academia Română în data de 5 mai 1958. Iată ce a consemnat Aurel Beles: „ Ca român, cu sufletul si cu gândul, se trudeste să facă cunoscut străinătătii geniul si arta poporului român, realizările si aportul pe care poporul român îl poate aduce stiintei, culturii si progresului general”. Prin aceste conferinte, Aurel Beles a avut un rol important în revenirea în tara, în 1961, pentru câteva săptămâni a lui Gogu Constantinescu.

Ctitor al ingineriei seismice în România.
Problemele de cercetare pe care le-a abordat au fost inspirate din practica inginerească. Astfel, în 1915 a publicat articolul „ Flambajul barelor drepte, comprimate axial...” inspirat de lucrările de îndiguire a orasului Tg. Neamt unde a folosit multi piloni de sustinere a unor greutăti masive. Apoi, în 1941 a publicat lucrarea „ Cutremurul si constructiile” pe baza cercetărilor efectuate asupra efectelor cutremurului din 1940. De altfel, acest subiect a fost dezvoltat si în alte lucrări si , de aceea, Aurel A. Beles este considerat ctitorul ingineri seismice în tara noastră.
S-a stins din viată la 10 ianuarie 1976.

http://gheorghe.manolea.ro








Gheorghe Manolea    10/29/2011


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian