Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Ion Ionescu-Bizet constructorul podului curb de la Giurgiu

Am avut ,în facultate, multi profesori în vârstă. Desi fiecare era o personalitate bine individualizată, caracteristica lor comună era....modestia. La Geometrie descriptivă si la Desen tehnic l-am avut ca dascăl pe profesorul Paul Eugen. Purta ochelari cu multe dioptrii dar desenele erau impecabile. Studentii îi spuneau “ Mos Paul”. Era originar dintr-un sat din Bistrita-Năsăud.
Într-o seară a venit la noi în cămin si ne-a povestit multe întâmplări din viata domniei sale. Desi au trecut mai bine de 40 de ani de atunci îmi aduc aminte expresia fetei si a ochilor când ne povestea cum “ tătuca m-o suit în cărută , m-o dus la liceu la Năsăud si mi-o zâs : fiule, musai să înveti carte bine...”. Pentru domnia sa cuvântul părintelui a fost lege.
Despre viata unora dintre profesorii mei am aflat în timp si alte detalii, dar prea putine. În documentarea mea despre Cristea Mateescu, oltean constructor de baraje hidrotehnice, am aflat că a scris o carte biografică despre Ion Ionescu, unul dintre profesorii săi, publicată în vremea când eram student. Am cumpărat cartea si am citit-o. M-a frapat modestia profesorului Ion Ionescu si cultul pentru părinti.
.
Incursiune biografică
Ion Ionescu, apelat toată viata cu prenumele de Iancu, s-a născut la 4 decembrie 1870, în cătunul Stoienoaia, comuna Creata-Lesile din judetul Ilfov, la 30 km de Bucuresti. Asezare cu istorie dacă tinem seama că aici s-au găsit urme ale culturii Dridu din secolele IX- X. Tatăl său, Nicolae Ionescu , podgorean din Valea Călugărească, era administrator al mosiei Stoienoaia, proprietatea fratilor Darvari, iar mama sa, Atina, născută Diamandescu era o femeie harnică. Desi a început scoala la tară, părintii au decis, după primul an, să-l înscrie la scoala „Clementa” apoi la Scoala de Rosu nr.1 din Bucuresti. Avea 10 ani când tatăl său s-a îmbolnăvit . Iancu si-a amintit toată viata de cuvintele pe care i le-a spus tatăl său în ultimele clipe de viată . „ Atunci mi-a spus să citesc mult si să învăt bine ca să pot îngriji de mama mea când voi fi mare. Cuvântul lui l-am păstrat cu sfintenie, căci am învătat cu toată stăruinta si am stat cu mama până la moartea ei. Pe dânsa am avut-o ca exemplu de muncă si constiintă la îndeplinirea datoriei; de la ea am luat spiritul de corectitudine, de economie, de a trăi modest”. Situatia financiară l-a obligat să se înscrie la o scoală comercială si nu la liceu, să lucreze pe post de contabil la mosia din satul natal. În această perioadă l-a întâlnit, ca profesor de chimie , pe dr.C.I.Istrati pe care l-a avut ca model pentru lectiile sale clare si pentru îndemnurile lui morale. A învătat mult de unul singur .În anul 1889 a sustinut concursul de admitere la Scoala Natională de Poduri si Sosele . A reusit pe primul loc obtinând astfel si o bursă de studii. A dat meditatii, a lucrat ca preparator , a tradus cărti si a câstigat banii necesari pentru asi întretine întreaga familie. A găsit si aici modele pentru viata sa profesională : Anghel Saligny- inginer modern cu o vastă cultură si experientă; Gheorghe Duca – directorul sever, hotărât în atingerea obiectivelor propuse.
Inginer intransigent
La terminarea studiilor superioare, în 1894, se angajează ca inginer la căile ferate. A lucrat la construirea căii ferate Cernavodă-Fetesti care făcea legătura cu tronsonul Cernavodă- Constanta, inaugurată la 4 octombrie 1860 , cu o lungime de 65 km, si cu tronsonul Bucuresti-Fetesti, dat în functiune de 15 ani, adică în 1879.La 1 ianuarie 1890 este numit subdirector apoi director la Serviciului hidraulic din Bucuresti. În această calitate coordonează proiectarea si constructia podului peste bratul Sf.Gheorghe din bazinul de la Giurgiu. Datorită formei terenului si a subsolului, podul dublu, cale ferată si sosea, are o formă curbă , unică la vremea aceea în lume. Prin această lucrare, inaugurată în 1905, Ion Ionescu-Bizet a rămas în istoria orasului Giurgiu. Si azi podul este cunoscut sub numele Podul Bizet desi este folosit numai de pietoni. În perioada 1923-1926 a prezidat Comisia tehnică a Capitalei. Iată ce s-a scris într-un articol al vremii.” Toată clientela politică interesată .... s-a găsit în fata zidului intransigentei lui Ion Ionescu. Intransigentă în afacerile comunale nu se mai pomenise si inginerul Ion Ionescu a trebuit să demisioneze, căci altfel s-ar fi primejduit pozitia însăsi a primarului care-l numise”.
Profesor sever cu sine.
Cariera de inginer s-a împletit cu cea de profesor. În 1902 este numit profesor pentru „ lucrări de statică grafică, rezistenta materialelor, hidraulică si proiecte de poduri” unde a functionat timp de 12 ani, apoi a preluat cursul de poduri , predat de Anghel Saligny, după ce acesta s-a pensionat. În cariera de profesor s-a călăuzit după trei principii pe care le-a enuntat astfel.” Profesorul este răspunzător de timpul pe care elevii îl pierd în scoală la cursurile si la lucrările pe care le fac. Acolo trebuie să li se dea elevilor tot ce le este necesar pentru instructia si educatia lor tehnică. ... Al doilea principiu călăuzitor a fost de face ca elevii să iasă din scoală cu încredere deplină în ei însisi că sînt în stare să facă fată cerintelor practicii, să aibă încredere în puterea lor de a concepe si practica lucrări tehnice....Un al treilea principiu călăuzitor a fost seriozitatea în îndeplinirea datoriilor. Mi-am impus aceasta întâi mie, mi-am impus să fiu sever cu mine si apoi cu elevii”. Această atitudine i-a atras adversitatea unor colegi, dar numărul admiratorilor a fost mai mare decât al detractorilor. Ca dovadă, iată o epigramă, intitulată „Gelozie” si scrisă de ing.Edgar Russu la aniversarea de 68 de ani a lui Ion Ionescu-Bizet.
„Un pod la Giurgiu se lăuda odată
Că domnul profesor îi e tată.
Toate podurile din tară
Protestară.
Ce e?Nouă nu ne e nimic?
De nu ni-i tată, ni-i bunic!”

Apărător al inginerilor români.
Ion Ionescu a desfăsurat o activitate bogată în Societatea Politehnica, înfiintată în 1881, cu ocazia inaugurării căii ferate Buzău-Mărăsesti. A fost secretarul Societătii Politehnica timp de 13 ani, apoi timp de nouă ani , între 1923 si 1932, a fost vicepresedinte, iar între 1932 si 1934 a fost Presedintele acestei societăti profesionale. Pentru a demonstra consistenta activitătii desfăsurate în aceste functii mentionez motiunea propusă de Ion Ionescu cu ocazia protestului fată de atitudinea autoritătilor care, pentru executarea alimentării cu apă a orasului Iasi , a întocmit caietele de sarcini astfel încât inginerii si antreprenorii români să fie înlăturati de la licitatie. Iată finalul acestei motiuni: ”Societatea politehnica, deplin convinsă că această lucrare se poate executa, fie în totalitate, fie fractionată în loturi, de către inginerii antreprenori români, regretă că s-a eliminat concurenta inginerilor români si îsi exprimă speranta că pe viitor asemenea proceduri nu se vor mai întrebuinta”. Nu aveti impresia că istoria se repetă?

Recunoastere
Ion Ionescu a fost un educator complex. A fost unul dintre membrii fondatori ai Societătii „ Gazeta matematică” unde a publicat constant, inclusiv articole de istoria matematicii. A scris articole educative si în revistele „ Natura” si „ Buletinul Societătii Politehnica”
Pentru meritele sale a fost ales, în 1919, membru corespondent al Academiei Române, sectia stiintifică. Cuvântul de primire l-a rostit academicianul Gheorghe Titeica .În final acesta a spus: „ Asadar, inginer distins, profesor eminent, scriitor ales, luptător pe tărâmul cultural, domnul Ionescu socotesc că are toate însusirile spre a fi ales membru corespondent al Academiei Române”.
În testamentul pe care l-a scris în 12 august 1946 a cerut ca la înmormântare să nu se tină discursuri. Tot prin acest testament a lăsat casa sa din str. Răsuri nr. 25 Societătii „ Gazeta matematică” cu mentiunea ca în două camere să se facă o sală de lectură pentru elevii de liceu din Bucuresti. La mai putin de două luni, în 17 septembrie 1946, a trecut în nefiintă si înmormântat asa cum a cerut: simplu, fără fast. Totusi, urmasii si colegii săi, după un an , în 17 septembrie 1947 au organizat comemorarea lui Ion Ionescu-Bizet , iar cu această ocazie s-au tinut discursuri remarcabile. Adunarea de comemorare s-a tinut în sala care îi purta numele din localul Scolii Politehnice din Bucuresti.

ttp://gheorghe.manolea.ro





Manolea Gheorghe    7/16/2011


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian