" Lauda semintelor ... "
Motto: „Te privesc în oglinzile cerului cu disperare”
Nelinisti
Cum să te resping, inimă,
Jertfa cenusiului searbăd
Al zbaterii de fiecare zi!
Cum să te resping, inimă,
Când A FI e mereu mai mult
Mereu altceva decât el însusi!
Cum să te resping, inimă,
Prietenă până-n străfunduri
Cu lumea întreagă!
Cum să te resping, inimă,
În asteptarea ispititorului,
A aflării pietrei filosofale a Poetului!
Cum să te resping, inimă,
Tăcerea precuvintelor mele,
Eu-non-eu!
Cum să te resping, inimă,
Noema
Golului plin!
Motto: „Te privesc în oglinzile cerului cu disperare”
Armură
Pe strada frunzelor,
La numărul sapte,
Locuieste
Ultima taină a noptii...
Pas lângă pas,
Armură pentru verde-
Trec doruri
Pe sub ceata oglinzilor...
Cuvânt lângă cuvânt,
Ardere până-n zori...
Cine spune
Că-mi joc nenorocul
Pe o potcoava de fum...
Motto: „Te privesc în oglinzile cerului cu disperare”
Ecou
As fi vrut să-ti spun că sunt pe lume
Stări mai importante decât iubirea,
dar tălpile n-au mai luat nicio formă, nicio culoare,
pământul nu le-a mai descântat.
As fi vrut să-ti spun că sunt pe lume
Dureri mult mai clintite decât iubirea,
dar gleznele mele, în larma bătăliei,
au bănuit tăisul spadei de argint.
As fi vrut să-ti spun că sunt pe lume
nelinisti mai pustiite decât visul,
dar coapsele cerului– dinastii înserate,
mocneau desarte rătăciri în luna plină.
As fi vrut să-ti spun că sunt pe lume
inimi mult mai neînduplecate decât iubirea,
dar măruntaiele zării murirea îmi urlă,
nesătulă de rătăcirea fără sfârsit.
As fi vrut să-ti spun că sunt pe lume
Învrăjbiri martirizate mai mult decât iubirea,
dar perechi de valuri izbesc fără crutare
oglinzile cerului durut în rugăciune.
As fi vrut să-si spun că sunt pe lume
înjunghieri mult mai închipuite
decât temnita fericirii poetului însingurat-
monstru zămislit în pântecul cerului.
As fi vrut să-ti spun că sunt pe lume
întâmplări mult mai importante
decât oul de prepelită nins în iulie,
amurg sovăielnic licornul sângelui veghează...
As fi vrut să-ti spun...
Numai iubirea poate făgădui...
Motto: „Te privesc în oglinzile cerului cu disperare”
Gând de seară
Ultima lectică verde,
O felie de pâine uscată,
Prima pagină a unui ziar
Pe care zace cadavrul
Visului înjunghiat...
Cititorule,
Cu ochi asfintit
În firul de iarbă,
Astăzi e mâine,
Măinele cerului
Din poiana smaraldelor!
Pe-nserat,
Numai filele albe
Pe care n-am scris
Niciun cuvânt
Asteaptă-n genunchi
La poarta mirării...
Cine-mi aude
Tăcerea albastră...
Motto: „Te privesc în oglinzile cerului cu disperare”
Lentoare
Nu stiu
Dacă am murit de tot,
Dar sigur stiu
Că mor în fiecare noapte
Strivită
De sângele zorilor...
Dimineata
Conduc cortegiul la gară...
Si nu oberv că
Strada si-a fisurat
Glezna dreaptă strigând:
-Ava,
Unde e sufletul noptii...
N.O.
Nicoleta Milea a obtinut Premiul I, pentru POEZIILE prezentate, mai sus, la sectiunea creatie literara, faza nationala a Cocursului de Creatie ,,Lauda semintelor, celor de fata si-n veci tuturor", din cadrul Festivalului International ,,Lucian Blaga", editia 6-8 mai 2011, Sebes- Alba Iulia.
|
Nicoleta Milea 5/9/2011 |
Contact: |
|
|
