Adevărata lumina
În seara de mătase aurie,
Pe cer se-naltă mărul de argint,
Lumina lui de candelă gălbuie
Străfulgeră al noptii labirint.
Mă tot gătesc în arderi netrucate,
Crezând că sunt o floare de lumini,
Si viata mi-o trăiesc pe apucate,
Mai mult în umbră si printre străini.
Mă cred un far pentru-ale mele vise,
Pe-un tărm domesticit cu al meu dor,
Dar sunt ca licuricii pare-mi-se,
Un anotimp, si-acela trecător…
Bântui pământul ca să caut plaja,
Pe care m-am pierdut ca-ntr-un abis,
Lumina mea e hrană pentru vraja
Din lacrima în care te-am închis…
NOAPTE DE IARNĂ
În noaptea de iarnă, presimt cum pădurea,
Zâmbind inocentă, visează securea,
Doar caii sunt liberi să zburde senini,
În vreme ce macii mai dorm în colini.
Perdele de ape cu creste- nghetate
Se-ntind peste cetini, castele brumate,
Mă-nchid în nelinisti, mă mistui în foc,
Pe prag, ursitoarele-mi dau în ghioc…
Misterul cu vraja-i cuprinde pădurea
Ce cu resemnare acceptă securea…
Îmi fulgeră câmpul doi cai rătăciti
Din vremea când macii erau înfloriti.
POEM TĂCUT
Gândul, ca un călăret singuratic,
Mă poartă prin orizonturi necunoscute…
Fulgii de zăpadă sunt gata să cadă
În noile poeme tăcute,
Plopii pe drum, fără sot,
Rătăcesc către tine,
Nu te-am uitat, dragul meu,
Si mi-e dor si mi-e totusi rusine…
As vrea să mă-ntorc pe acelasi drum
De ceară încinsă,
Dar casa ta e goală, iar usa,
Usa, pe vecie închisă…
TRANSCENDENTĂ
De la o vreme, lumina se subtiază,
Totul se destramă, se diminuează,
O mână nevăzută
Ridică si pune pe masă frânturi
De lumină căzută,
Când zborul si visul si idealul
Prind gust de cucută…
Totul se distilează
Si se încheagă apoi
Într-un discret recviem,
Abia soptit, îngânat,
La poarta înserării
Din noi…
|
Domnita Neaga 1/27/2011 |
Contact: |
|
|
