La cumpăna anilor
 
  *În Prag de An,  gândurile mele devin fiinte.
  *Unul din secretele fericirii este acela de a învăta să te bucuri. Pur si simplu.
  *A pretui împrejurul cu tot ce contine – iată cea mai simplă lectie de viată.
  *De la oameni trebuie să iei: esentialul. Care nu se vede cu ochiul liber.
  *Nu poti cunoaste un om doar  privindu-l  pe dinafară. Caută să-i pătrunzi în fiintă.
  *Din interior lucrurile nu sunt ce par a fi, îndeobste, la prima vedere.
  *Rosteste-ti gândurile fără teama de a debita platitudini. Nimeni nu este egal toată vremea.
  *Învăt să mă rostesc pe dinlăuntru.
  *Fiinta cuvântului este alcătuită din gânduri.
  *Blazon si titlu de noblete să-ti fie pururi, cuvântul.
  *Învată să privesti omul în toate dimensiunile sale:  aspect exterior, înăltime si adâncime.
  *Adevărata măsură a omului nu o dai tu, ci a dat-o Creatorul. Nu poti, asadar, după propria ta măsură, să-i apreciezi fiinta si faptele.
  *Statura umană nu e doar ceva fizic ci si spiritual si moral în aceeasi măsură.
  *E lung în cuvinte, dar scurt în fapte.
  *Dacă ti-ai smuls rădăcinile esti la discretia vânturilor.
  *Oriunde te-ai afla, păstrează-ti intacte rădăcinile.
  *Nu, nu întelegem că adevăratul nostru destin, nu în oameni, ci doar în Dumnezeu îsi află rădăcina.
  *Ce altceva poate fi omul decât o carte vesnic deschisă? A o răsfoi, a te adânci în lectura ei înseamnă, fără doar si poate, a-l cunoaste. Vai de cel care,  cu mult înainte de a muri îsi închide cartea...
  *Ultima filă a cărtii numită om, înseamnă trecerea sa la cele vesnice.
  *Intuitie: atingerea gândului.
  *Telepatia: dialogul gândurilor.
  *Te-ai gândit vreodată că scrierile tale provin de la cuvântul (script)ură?
  *Precum o evanghelie să-ti fie scrisul, scriptură umană...
  *Vis: Să las bucuria să mă adaste, să mă întrepătrundă...
  *Si ca o apă cu ochi de smarald, să mă inunde cunoasterea.
  *Pe măsura trecutului îti vei croi viitorul.
  *Culmea picturii: să auzi cântând harpele culorilor.
  *Ca să scrii ceva despre om, trebuie mai întâi să-l descoperi.
  *Si ghinionul poate fi o sansă.
  *Si meditatia poate fi o luptă cu tine însuti.
  *Caut un loc potrivit. Într-o inimă.
  *Destinul picăturii: să cadă.
  *Ridicolul în ochii lumii poate fi sublim în ochii lui Dumnezeu.
  *Mi-am îmbrăcat sufletul în haină sărbătorească.
  *Cercetează-te cu atentie la fata locului. Dar fă cercetări si de adâncime.
  *”Mă mângîi cu gândul”. Si gândul poate deveni o făptură.
  *Doamne fereste să mă părăsească Dumnezeu!
  *Fii învătător si învătăcel al tuturor lucrurilor.
  *Ceea ce ai crezut, să rezoneze cu ceea ce crezi si vei crede.
  *Eu plec, dar gândurile mi-o iau înainte.
  *Chiar si când omul stă, gândul lui circulă.
  *Gândul nu cunoaste repaus.
  *Doar cu visul poti să măsori infinitul.
  *Cu ansa iubirii vreau să descopăr izvorul binelui.
  *Si în lucrul comun poti descoperi extraordinarul si în extraordinar se poate decela ordinarul.
  *Când scrii nu ai cum să fii singur. Esti tu si cuvintele tale.
  *Martore-mi sunt, toate cuvintele.
  *Orice poet „traduce” în felul lui, realitatea.
  *Trăiesc, legat de funia cuvântului.
  *Prin scris trebuie să dai mărturie despre adevăr, despre oameni si despre tine.
  *Nu-ti trebuie alte mijloace: prin scrisul tău poti să cuceresti multe suflete.
  *Nu multi sunt cei care descoperă magia cuvântului. Dar aceia putini n-o mai părăsesc niciodată.
  *Nici nu stii ce bogat esti, cu asemenea tezaur de cuvinte!
  *Atâtea spirite vii încă, în patrimoniul meu sufletesc!
  *A învia lumea-n cuvânt, a re-crea universul – conditia scriitorului.
  *Ce bogătie se poate afla într-un pumnisor de cuvinte!
  *Până si umbrele prind viată-n cuvânt si degajă lumină.
  *Ce-ar fi dacă într-o zi, cuvintele ar prinde viată?
  *Cuvântul moarte...Iată-l cum prinde viată!
  *Oamenii dau măsura faptelor. Dar adevărata măsură e doar în Dumnezeu.
  *Scriind, poti reface traseul unui destin, dar poti să-i si proiectezi viitorul.
  *Gândurile – rareori pot fi aliniate.
  *Se insinuează cu puterea gândului.
  *Ce putere magnifică are gândul!
  *Treptat sau pe neasteptate, gândul se instalează confortabil.
  *Dar cât disconfort poate produce un gând neplăcut!
  *Cu propriul trup nu poti pune stavilă gândului.
  *Gândul consimte, trupul încuviintează. Ratiunea se împotriveste.
  *Mă duc să-mi fac ordine-n gânduri.
  *Acuzat si acuzator la tribunalul gândurilor.
  *Gândul poate fi alungat, dar nu nimicit în totalitate. El se poate reîntoarce oricând.
  *Acordă importantă sansei date de Providentă, apoi sanselor acordate de oameni.
  *Dă viată artei si vei avea urmasi care-ti vor păstra amintirea.
  *A săpa în adâncurile gândului – iată o muncă de cercetare temeinică.
  *Chiar si în cea mai neagră sărăcie, te poti simti bogat...sufleteste.
  *A intra si a iesi din pagină ca dintr-un tărâm de poveste.
  *Cu puterea imaginatiei putem fi orice si oriunde.
  *Cel mai mare dar primit de om: închipuirea. Vehiculul ei este cel mai rapid. Nu costă nimic si nu-ti cere decât să închizi ochii.
  *Închipuirea – acest cal alb – la îndemâna poetilor!
  *Desi inefabilă, creatia e partea palpabilă a gândurilor si simtămintelor.
  *Colectivă sau singulară, ura arată spiritul anticrestin care ne bântuie.
  *Cine spune că monstrii nu pot fi iubiti? Dovadă – monstii sacri.
  *De ce te împotrivesti darului divin si-ti urzesti totdeauna alt plan, altă dorintă?
  *A jindui mai mult, poate fi un pas înainte si nu neapărat o nemultumire. Depinde în ce directie faci pasul.
  *Doar cuvântul, cu adevărat, mă defineste.
  *Cărtile înseamnă de fapt, oameni si locuri.
  *Cine poate desăvârsi gândul omului decât Dumnezeu? Poti tu continua gândul meu?
  *Ce paradox! Scriitorul este un adunător de cuvinte, pentru ca mai apoi, să le risipească. Si el cu ce se alege?  Cu nemurirea.
  *Pretul nemuririi: credinta, cuvântul si fapta.
  *Nu bijuteria ori vestimentatia trebuie să te reprezinte, ci vorba si calitatea morală a faptelor tale.	
  *Un discurs spectacular ascunde îndeobste desertăciunea ideilor tale.
  *Cauti efecte speciale si esenta se pierde ca un imens foc de artificii.
  *Sub un rug de cuvinte nu se ascunde totdeauna cărbunele incandescent al ideilor durabile. De cele mai multe ori, rămân doar fumul si cenusa spulberate si ele  de vânturi potrivnice.
  *Poezia – suspin al pruncului nenăscut.
  *Cuvântul nu schimbă lumi, dar le îmblânzeste, le îmbunătăteste si adeseori le iluminează.
  *Nici singur, nici vulnerabil nu e poetul în fata hârtiei. Are cu el cuvintele.
  *Doar în fata hârtiei îmi pot arăta puterea.
  *Existenta – fiintă născută pentru moarte. De acceptat, chiar dacă pare nedrept.
  *Cea mai de pret avutie natională – patrimoniul uman.
  *Dacă nu te-am văzut nu înseamnă că n-am ochi pentru tine.
  *Asează-ti cu încredere umbra sub lumina cuvântului.
  *Misiunea scriitorului: aceea de a umple goluri: în sine si în altii.
  *Teme-te, nu de pustiul din singurătate, ci de acela din mijlocul multimii.
  *Abia când esti pe cale să le pierzi, toate lucrurile capătă aura însemnătătii.
  *Si în definitiv, nimeni nu-mi face un rău mai mare decât îmi fac singură.
  *Nimeni nu-mi pune bariere mai mari decît cele pe care mi le pun singură.
  *Nemărginirea se poate măsura cu pasul...imaginatiei.
  *De ce iubirea altora ne pare îndeobste ridicolă si credem că a noastră e cu totul altfel?
  *Vai de cel pe care l-au părăsit cuvintele!
  *Lipit pământului mă simt, că-s fără de cuvinte...
  *Dar vai si de cei ce se simt jefuiti de cuvinte!
  *Cum să fiu gol, de vreme ce mă acoperă cuvintele?
  *Eu stau aici dar iubirea mea îti iese în întâmpinare.
  *Toti îndrăgostitii par nebuni, în afară de mine.
  *Toti îndrăgostitii par nebuni dar nu toti nebunii par îndrăgostiti...
  *Zigurat, însingurat, negru aureolat, străinând si singurînd părăsitul nostru gând...
  *Nu scriu, trăiesc printre rânduri...
  *Cuvintele îmi predau zilnic, lectii de supravietuire...
  *Deviză: promovează tinerii dar onorează-ti seniorii.
  *O căsnicie armonioasă e ca un cântec etern în care există o relatie perfectă între text si muzică. Unul dă tonul muzicii, celălalt aduce în completare cuvintele.
  *Oamenii continuă să existe cât timp îsi mai aduce aminte de ei cineva...
  *Tinea doliu fiindcă îi muriseră amintirile.
  *A te bucura de bucuria altuia – asa ar trebui să arate bucuria perfectă.
 
  CEZARINA ADAMESCU Câteva ore înainte de trecerea anilor.
 
 
 
    |  
    Cezarina Adamescu    12/31/2010 |  
  Contact:  |   
	
		 | 
	
		
		
		
		
		
			
 
		
		
  
 
 
 
 
 
 
 
		 
		
		 |