Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente Despre noi / Contacte Evenimente Culturale Puncte de vedere Pagina crestină Note de carieră Condeie din diasporă Poezia Aniversari si Personalitati Interviuri Lumea nouă Eternal Pearls - Perle Eterne Istoria noastră Traditii Limba noastră Lumea în care trăim Pagini despre stiintă si tehnică Gânduri pentru România Canada Press Stiri primite din tara Scrisorile cititorilor Articole Arhiva 2025 Articole Arhiva 2024 Articole Arhiva 2023 Articole Arhiva 2022 Articole Arhiva 2021 Articole Arhiva 2020 Articole Arhiva 2019 Articole Arhiva 2018 Articole Arhiva 2017 Articole Arhiva 2016 Articole Arhiva 2015 Articole Arhiva 2014 Articole Arhiva 2013 Articole Arhiva 2012 Articole Arhiva 2011 Articole Arhiva 2010 Articole Arhiva 2009 Articole Arhiva 2008 Articole Arhiva 2007 Articole Arhiva 2006 Articole Arhiva 2005 Articole Arhiva 2004 Articole Arhiva 2003 Articole Arhiva 2002	Poezii crestine M-A VIZITAT ÎN NOAPTEA ASTA CHRIST M-a vizitat în noaptea asta Christ si har mi-a dat – să pot să Îl descriu cum vine: când mai vesel când mai trist, după cum inima-L primeste: mort sau viu M-a vizitat în noaptea asta Christ si L-am lăsat să scrie-n locul meu – eu sunt doar scrib, El este Dumnezeu, ce eu astern, El îmi presară-n suflet să fie scrisul meu vrăjitul sipet, năstrapa nevăzută ce se cerne ca spre evlavie să ne îndemne – să fim toti temple luminoase, -aprinse, prea bucuroase suflete, nu-nvinse. CA UN FLUVIU DE LUMINĂ Curge poezia, Doamne, prin mine ca un fluviu de lumină când Te slăvesc O las să curgă lin pe hârtie, poate căldura ei mă va face mai lesne să Te găsesc Ca un fulger îmi apare figura Ta măreată, strălucitoare pentru ca apoi să mă-ntreb: n-a fost vis oare?... Stiu că vrei să-mi amintesti ceva de demult când inima mea era mai aproape de inima Ta si fără gânduri stiam să Te- ascult Eram mereu numai o bucurie numai un izvor de lumină ca o stea sclipitoare pe mantia Ta prea încăpătoare neîncetat bucuria Ta, Doamne, o repetam Dar dintr-o dată ceata s-a asezat între mine si Tine si n-am mai stiut să mă bucur dumnezeeste n-am mai stiut să-ti fiu ecou, doar poalele mantiei Tale pământesti, doar ele erau sălasul meu, privirea mea nu străbătea mai departe de linia orizontului Te simteam în mine mic si nevolnic si n-aveam timp cu Tine să stau la sfat, chiar dacă erai cu o vesnicie mai înalt, chiar dacă mă pierdeam în sânul Tău de Dumnezeu Eram mereu fascinată să-Ti admir poalele pământesti – muntii si văile cerul si apele – si nu-mi păsa dacă în spatele lor Tu Te găsesti Te iubeam ca pe un cadou primit de ziua mea ca pe o legendă, ca pe ceva tolerat si himeric care nu mă deranja prea tare în jocul meu de-a viata Era doar voia Ta dacă le făcusesi pe toate, eu iubeam copilăria mea întârziată mai mult decât pe mamă decât pe tată Tu trebuia să stai – spre deosebire de ei – într-o cameră mult mai îndepărtată mult mai încetosată ca să nu-mi tulburi strălucirea mea de stea măruntă care credea că doar în ea însăsi face nuntă si s-a-nvârtit în jurul ei până-a rămas fără lumină Numai Tu adâncindu-mă în noapte-adâncă, m-am trezit din somnul stelar si mi-am lăsat mâna în voia Ta – să înlăture vălul de ceată ce de-atâta vreme ne despărtea Ochii mei s-au deschis cosmogonic – îti primesc îmbrătisarea luminată ca si cum m-as naste din nou si mă mir că n-aveam timp pentru Tine nelăsându-Te în mine să cresti Dar, Doamne, cât mă mai copilăresc de nu-nteleg cum de poti să ne iubesti pe toti dintr-o dată?... SĂGEATĂ DE ZBOR Săgeată de zbor gândul ascuns în rugă si dor, gândul ce-i ferit de păcat si de vină lut e oblojit cu lumină E gând ce urcă pe zarea zărilor fără să-i prindă arcusul intrărilor Rug e de asteptare si de senin gândul cuprins în urcusul divin El doar asteaptă să se reverse, din cer în suflet lumina să verse E boare de vânt, e clopot de lacrimă arcuind peste gând un ciorchine de patimă. IISUS S-A RĂSTIGNIT ÎN MINE IARĂ Iisus S-a răstignit în mine iară: cu palmele în cuie S-a ivit Dormea adânc în mine legănându-mi somnul ca să-mi aduc aminte că el îmi este Domnul I-a căzut capu-n piept cam înspre seară – să aibă timp în noapte natura s-o trezească si suflete rănite în somn să le-oblojească N-am plâns ca altădată când pe Cruce vedeam sângele Lui cum se prelinge Iubirea Lui din lacrimi mi-a-nflorit natura-ntreagă-n sufletu-adormit si-o muzică mă tot urca la Cer – să stiu că-s suflet ce în veci nu pier. CEL CARE-TI ÎNTINDE MÂNA Cel care-ti întinde mâna ca în hora Lui să zbori, îti asează-n somn cununa de lumină ruptă-n sori Cel care-ti întinde mâna ca în hora lui să fii, îti orânduieste viata în frânturi de melodii Cel care-ti întinde mâna ca să vrei să Îl iubesti, îti dezghioacă-ntelepciunea ca să afli cine ești Si să stii c-ajungi la Tatăl cu ochiul din frunte treaz si c-ai acceptat viata-n bucurie si necaz Chiar când erai sus, în Ceruri, ti-ai dorit să te cobori si prin trup să cunosti viata, să poti să te înfiori Să poti să cunosti planeta chiar în densitatea ei, să ai în trup barometrul si cântarul, si luneta, date să comunici celor ce de Sus îti dau idei. E DUHUL SFANT Inot prin ierburile-nalte de parc-as fi un cavaler ce-n suflet săbii vrea să-i salte si n-are milă pentru cei ce pier Calc ierburile si mă întristez, dar tot le calc, vreau să pătrund în Miez Adulmec blând miros de crud, se pierde în lumină suflet nud Mi-e haina străvezie de o vreme – vreau sufletul să îl aud cum geme până ce linistea încet mă pierde în dulcele vârtej ce nu se vede Mă tot uitam întins la Cer să capăt un firicel din tot ce-i prins sub lacăt si nu simteam că Tatăl e si jos când stii naturii să-i aduci prinos Dar acum stiu, nu este doar o boare: e Duhul Sfânt ce saltă sub picioare. SI CLIPA MĂ ABSOARBE Doar printre gene Te întrezăresc – privirea-mi pare cu lumină unsă Mă năpădeste viata cu sălbăticie când de prezenta Ta mă las pătrunsă Pare că mă topesc în lucrurile din jur si clipa mă absoarbe lacomă si vie, pe lângă mine toate vremuite trec si umbra doar le-o simit în drum spre vesnicie Nimic nu-i rostuit de la un timp – îmi doarme ochiul cel de veghe împrejur, în cercuri capu-l simt cum se desface drum infinitului să-I lase ne-nceput Din când în când mi-apare un Mosneag să-mi amintească rostul meu din Cer, dar eu nu-mi amintesc nimic si-adorm covrig cu gândul cel stingher Mă năpădeste viata cu sălbăticie si coplesită sunt de pulsul ei intens Gândul adoarme-n carnea fragedă si vie, discret apare-n ritmul fluid, calm si dens Si păsări mi-amintesc: e viata cântec, e vers ascuns prin ierburi si prin flori Tu spuma doar mai poti să iei prin muzică si prin cuvinte si să te lasi de farmec dus ca prin mirosuri si culori mister să dai aducerilor-aminte. Olga Alexandru Diaconu    12/18/2010 Contact:   Informatii Utile despre Canada si emigrare. Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online. Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul! Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online   Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |   created by Iulia Stoian