Scrum / Cendre
In tara sanzienelor sa lasat intunericul. Un tinut pingelit cu martiri. O memorie tintuita de oameni ca Stefan Doru Dancus. O gloaba uitata de stramosi, hranita din cenusa neamului lui Horia, Closca si Crisan isi asteapta stapanul. Plesul secolului XXI, bidiviul ascuns, sclavul dainuirii consumat de cotidianul faiantat in alb.
Uscarea creierelor sub dogoarea libertatilor promise.Taierea coardei. Pustiirea constiintei. Insetarea identitatii. Gonirea sufletelor. Indobitocirea. Nici tu ca poet nu iti explici cum sau ales aceste cuvinte de merg asa de bine. Poezia se naste din cele mai emotionante momente ale omului si va ramane alaturi de noi atata vreme cat vom vorbi.
Blonda inflacarata, tiganca lui Bizet, iubirea aprinsa de pe coperta lui Vladimir Negoita este si muza lui Dancus. Ea arde in noapte si il gaseste oriunde ar fi in cautare de astampar. Setea poetului e sahariana. Parul auriu si rochia de un rosu sange il tin intens. Ce e viata daca ne pierdem credinta? Stefan Doru Dancus e prins in dialog cu trinitatea - a carei taceri noi trebuie s-o gandim.
Intreaga carte e momentul aprinderii chibritului aparent naiv dar cu potential apocaliptic. In acest fulgerat se ascunde eternitatea. Dancus taie intunericul in plojeu si precum vulturul plesuv in bataia orologiului Shakespearian te rapeste in vraja cuvintelor sale. Umbilical eroul se zvarcoleste intre rai si infern. O carte incendiara, un blestem la adresa raului - eu as intitula-o: JARATEC.
Lansata de editura "grinta" bilingua carte e vapaie! Fiecare pagina e un carbune aprins gata sa starneasca flacari in cititor. Bricheta de buzunar, Stefan Doru Dancus mocneste la fiecare vers tinandu-si inima din frane ca pe un armasar. Un bidiviu in asteptare. Daca nu era intuneric, sigur l-ati fi vazut pe Fat Frumos.
"uneori e bine sa fii scriitor
mereu ai o sticla
pe jumatate goala
sub un pod
o fica sa faca trotuarul
un fiu sa-ti fure painea de maine
sa te intretina cu acest vis
toata viata lor
si cand mori - sa dispara si ei
ca niste vieti ale tale
prea crunt lasate de Dumnezeu printre noi."
"parfois ca vaut la pein d'etre ecrivain
t'as toujours une bouteille
a demi vide
sous un pont
une fille a se prostituer
un fils a te chiper le pain de demain
a te nourrir avec ce reve
toute leur vie
et quand tu meurs - a s eteindre eux aussi
comme tes propres vies
oubliees trop durement par le Dieu sur la terre."
|
un reviu de Ben Todica 11/20/2010 |
Contact: |
|
|
