Mangaierea lunii
ma leagana in palma luna
strangandu-ma la piept ,
lumina alba ma inconjoara
si-n soapte-mi spune:,,Te iubesc”.
te iubesc si eu luna mea,
fiindca in noaptea noptilor esti mama mea.
te iubesc atunci cand sunt suparata
mangaiere-mi daruiesti mai mult ca niciodata.
e noapte si-mi caut carare
prin lungi neterminate coridoare.
traiesc ratacita intre stele,
iar tu-mi veghezi cu siguranta urmele mele.
in palma azi asez un vers
soptindu-ti la ureche noul demers,
parfum de roze drept cununa
sa sti, mereu…suntem impreuna.
din vise culeg litere buchete,
cu varful condeiului le fac pachete.
in soapta rimelor scriu randuri
scaldate-n capete – nori tulburi.
|
Antonela Adela Cristina Marian 11/2/2010 |
Contact: |
|
|
