Prietenilor
Anii s-au dus pe lângă streasina vietii,
Cu zboruri stiute sau nestiute,
De o senină indiferentă,
Ori frământati de incertitudini
În nestemate bătute.
Uneori,
Ne-am trimis câte o scrisoare,
Ne-am auzit la un telefon
Dincolo de zare,
În timp ce anii ieseau din cetate
Cu aripile frânte pe jumătate.
Usile s-au închis,
Treptele au căzut în abis,
Iar melodia, melodia care ne unea
S-a prăbusit în tărâna din inima mea
Si s-a spart cu zgomot stelar,
În mii de lacrimi sonore,
Într-o zi anonimă din calendar…
DULCE AMÂNARE
Florile si-au strâns petalele
Peste umbra subtire
Care am fost,
Îngerii au uitat de mine
Si au căzut într-un somn
Nefiresc aproape.
E noapte târzie,
Pe acoperisul meu,
Umblă o felină,
Numărând în cadenta pasilor
Orele, minutele,
Până la executie...
Gândul a iesit din mine,
Si colindă nestingherit,
Cu aceiasi pasi de felină,
Pe acelasi acoperis,
Care acum este al Lumii...
IMIXTIUNE
Au intrat pe furis în cetate,
Si, cu gesturi hotărâte, au oprit
Mersul bătrânului orologiul...
Timpul a explodat si s-a scurs
Ca o ceară topită
Pe fatada vechiului turn,
Îmbrăcându-l în culori mohorâte.
După ce le-au golit buzunarele de iluzii,
I-au numărat pe bărbati cu gloante,
I-au legitimat apoi pe copii,
Asupra lor găsind tot copii,
Si maturi, si bătrâni …
În fine, si-au suflecat mânecile,
Bărbăteste,
Au intrat în casa poetei,
Unde s-au încălzit la focul cărtilor ei,
Si, sub privirile acesteia,
I-au violat îndelung
Versurile ...
STEAUA CĂLĂTOARE
Când nopti de dor se duc topite,
Luând văzduhul pe copite,
Cu strălucirea lor rotundă,
Ca fulgerarea din secundă, Când sufletul, vremelnicie,
E o bucată de hârtie
Cu însemnări luate-n seamă
Din când în când, cu-aceeasi teamă,
Când soarele, nehotărâre,
Mereu pe cer, ca o târâre
De înăltare, coborâre…
Atunci întreb: Cine m-anină,
Firavă sfoară de lumină,
De oistea din Carul Mare,
Pereche stelei călătoare?
|
