Fluturele
   … iar dis-de-dimineață  În ceasul prim al învierii Iisus se plimba în grădina, Învăluinda strămăturilor de freamăt soptit deasupra  mormântului gol Pe un ostrov de nouri Înfloriră din coasta soarelui toti  merii. Primele au fost păsările oamenilor Care I-au adus si cerul   întru întâmpinare, păsări cu pana ieftină, dar nu cele din colivii, ci din ulcioarele de cuib de la streasina  Sântei Mării.
   Iarba Ii iesise cu fânarele de rouă în  care soarele aprinse seminte noi, proaspete.
  Iisus se opri si  pe mâna lui – primul oaspete –
  un  fluture. Stătea în nemiscare de  parcă asculta, cu urechile de frunză si iască, urma de rană, încă roză, să se desfacă, să înflorească precum ceasul din sâmbete. … si se rotea  ca la o cină de har să soarbă și el măcar un strop din pahar.
  Iisus îl privea si nu stiu dacă fost-au zâmbete, dar plin de milă parcă-ar  fi  vrut să zică:  Sărmane, pui de heruvim, cu  flori de măr aripa ta aduce, de vrei  să te hrănesti din cina pădurină schimbă nectarul cu sorbul de lumină  - balsamul  florilor ce-am strâns din cuie, de pe cruce.
 
 
    |  
    Dumitru  Ichim    4/4/2010 |  
  Contact:  |   
	
		 | 
	
		
		
		
		
		
			
 
		
		
  
 
 
 
 
 
 
 
		 
		
		 |