Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente Despre noi / Contacte Evenimente Culturale Puncte de vedere Pagina crestină Note de carieră Condeie din diasporă Poezia Aniversari si Personalitati Interviuri Lumea nouă Eternal Pearls - Perle Eterne Istoria noastră Traditii Limba noastră Lumea în care trăim Pagini despre stiintă si tehnică Gânduri pentru România Canada Press Stiri primite din tara Scrisorile cititorilor Articole Arhiva 2025 Articole Arhiva 2024 Articole Arhiva 2023 Articole Arhiva 2022 Articole Arhiva 2021 Articole Arhiva 2020 Articole Arhiva 2019 Articole Arhiva 2018 Articole Arhiva 2017 Articole Arhiva 2016 Articole Arhiva 2015 Articole Arhiva 2014 Articole Arhiva 2013 Articole Arhiva 2012 Articole Arhiva 2011 Articole Arhiva 2010 Articole Arhiva 2009 Articole Arhiva 2008 Articole Arhiva 2007 Articole Arhiva 2006 Articole Arhiva 2005 Articole Arhiva 2004 Articole Arhiva 2003 Articole Arhiva 2002	Poeme am fi putut fi încă adolescenti am fi putut fi încă adolescenti dacă tu nu îmi vorbeai despre iubirile trecute si esuate dacă tu nu mă puneai fată în fată cu solzii duri ai realitătii m-am zbuciumat ca înainte de o compunere la limba română eram un fel de regizor al singurătătii afisate un aspirator de false probleme iar contradictiile mă biciuiau spartan si fără o gură de apă sunt încă alăptat la sân de copilăria pe care am pierdut-o si primul detractor al murdăriei si al minciunii transformate-n iederă revelatie la o margine de râu revelatia fu mare: m-am văzut, în depărtare ca un cal scăpat din frâu – mi-e dor de părinti, de casă mi-e dor de ce-am fost cândva – m-am însurat cu-o angoasă si cu-o nebunie grea a coborât în mine Poezia a coborât din nou în mine Poezia e-un amalgam de strofe si cuvinte si-un uragan de aduceri aminte care-mi trezesc încet melancolia nici n-a bătut la usă a intrat asa neinvitată si pufoasă ca o singurătate nevricoasă sau ca stafia albă de sub pat eu sunt clientul ei, asa se stie sunt norma de pe cartea ei de muncă – e grea singurătatea si adâncă dar plină de atâta reverie plimbă-te beat pe alei ciuturi de nămol si-nserare lunecând la marginea explicatiei goale – să fi mort si să simti roua si mirosul florii de tei – mai naste-te o dată si plimbă-te beat pe alei mai scutură-ti sicriul mai sperie-ti gândacii mai alungă infinitul din groapă mai ceartă-te, mai dă afară dracii răsteste-te la oase sau mai urlă la lună – moartea e trecătoare iar viata e nebună dacă am pune sub microscop existenta ce mult mimăm viata si poate că e păcat preacurvim cu Eul eteric în pat îl strângem de gât si-i dăm frisoane îl tratăm cu o blândete cu toane îmi amintesc de o casă si o fântână si de dorinta mea tulbure de a fi fost împreună am rămas un copil abandonat de un înger rebel într-un câmp de păcat ca un Euridice palid în oglinzi m-am spânzurat de seninul unei grinzi si am o aură galbenă, hepatică as zice ca o înjurătură nihilistă de Nietzsche dacă am pune sub microscop existenta i-am descoperi fătărnicia si dementa am tămâia-o cu cenusă si jar si am părăsi-o ca pe-o mireasă la altar paparudă documentele vietii mele sunt ca o cameră cu zăbrele în care se zbate un arici atacat fulminant de furnici desi mă stie lumea sunt un anonim mă ametesc dimineata cu un pahar de vin – e drogul meu legal si carismatic si e foarte practic ce dacă nu m-am însurat până acum – o să moară dusmanii de ciudă! – eu momentan si postum sunt amorezat de o paparudă conditia fizică femeia din fata mea e durdulie si încărcată de sacose si nu a auzit niciodată de Feuerbach si pare fericită mie mi-a lipsit totdeauna câte ceva – ba curajul ba conditia fizică ba limuzina luxoasă ba hotărârea de a urca treptele Stării Civile ba meciul câstigat cu trecutul ba siguranta că sunt vodcă si Immanuel Kant vodcă singurătate si Immanuel Kant – toate la un loc încercând să recompună fantezia …”fără cunostinte nu vei deveni niciodată filozof iar cine nu poate să filozofeze nu se poate numi filozof”…, apoi ”filozofia nu se poate învăta pentru că ea nu există încă”… vodcă singurătate si Immanuel Kant riscurile poetului pericolul cel mai mare al poetului este să creadă că e poet tot timpul ca si când poezia nu ar avea momentele ei de respiro clipele ei de vagabondaj inutil momentele ei de intimitate obscenă si poetul poate înnebuni si nimeni nu stie câtă poezie e în nebunie si viceversa cimitirul ce mare tăcere într-un cimitir si paznicul mereu beat si cavoul în care doi tineri căsătoriti au avut un copil cimitirul are si intrare si iesire dar numai pentru unii EMILIAN MIREA Telefon: 0749.261.793 Emilian Mirea    3/12/2010 Contact:   Informatii Utile despre Canada si emigrare. Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online. Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul! Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online   Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |   created by Iulia Stoian