Festivalul montrealez Cinemania : «Le concert» de Radu Mihăileanu
Regizorul de origine română Radu Mihăileanu este un preferat al festivalului montrealez Cinemania…
Acest festival s-a încheiat pe 15 noiemebrie 2009 cu proiectia ultimului lui film, o comedie pe o temă care devine leit-motiv, drama umană a popoarelor din Europa de est sub regimul comunist, dramă care se continuă si după 1989. Desi acest film are stîngăcii si e inegal pe alocuri, manierismul său e minunat : e un manierism tot atit de specific ca cel al lui Woody Allen.
Din păcate Radu Mihăileanu are o atractie către melodramă…elementul melodramatic apare prima oară in «Va, vis et deviens», dar e estompat de veridicitatea subiectului si crescendo-ului emotional nuantat…
Noul film, inceput inante de a realiza «Va, vis et deviens», este o frescă a unei societăti debusolate după iesirea din comunism, plină de contradictii si fenomene sociale grotesti, ca o imagine inversată a vechii societăti. In acest prezent alienant, personajele principale, rămin plini de bun simt si căldură sufletească, dar dornice de răzbunare.
Roata istoriei isi arată ghimpii si absurdul devine rege…si filmul se derulează intr-un ritm nebun de comedie bufă. Problema este că scenariul est cusut cu ată albă parcă voit…Multe momente comice sint prea comerciale, de umor ieftin si cliseele se multiplică. Filmul est salvat de forta muzicii lui Tchaikvosky, dar crescendo-ul sfirsitului este previzibil si nu face decit să accentueze melodrama.
In pofida faptului că filmul nu este destul de slefuit si nici egal, este o comedie reusită, vioaie,o frescă a sufletului slav , cum declară si regizorul,un popor barbar , dar incărcat de energie, spirit si sete de viată.
Ideea care m-a coplesit in acest film este idea armoniei : dirijorul, un personaj integru si pasionat care s-a sacrificat pentru instrumentistii săi evrei, declară : « Tot ce am făcut, n-am făcut pentru evrei, ci pentru armonia orchestrei. Eu căutam armonia perfectă.»
Un alt leit-motiv in filmele lui Radu sint tziganii, ca si in filmele lui Kusturică. Si eu, ca si regizorul sint fascinată de tzigani si de destinul lor paralel cu al evreilor… dacă evreii sint foarte vizibili si profund implicati in societate, tziganii conturnează regulile societătii si se automarginalizează, atingind o libertate aproape totală si exploatind fisurile societătii.
Filmul Le concert a fost no.1 in Frantza in prima săptămînă a lui noiembrie si pe undeva se explică, prin vioiciunea actiunii, prin cliseele duse la extrem si prin profunda umanitate a personajelor. Ca in alte filme, regăsim acelasi cocteil perfect de dramă, umor si parabolă inversată. Acesta este manierismul Radu Mihăileanu, talentatul regizor din Europa de Est, din România.
Ne bucurăm din plin de succesul lui actual ! Un film care trebuie văzut..
Vera Oren , Montreal, 2009-11-17
|
Vera Oren 11/17/2009 |
Contact: |
|
|
