Drumul spre obarsii
Motto
Forma pamantului
Nu e decat
Urma pasilor tai
Pe-un drum stiut
Ce-i cheama pe Oameni spre locuri nestiute de nu acel alean baudelairian de “plonger au fond du fouffre pour trouver du nouveau”?
De parca stiutul nu le-ar mai fi deajuns!
Si-apoi, cum altfel sa intelegem dorul intoarcerii spre noi dupa ce vom fi ajuns pana in zarea cea fara hotar ca sa vedem ca si acolo “stelele-n cer, deasupra marilor/ ard departarilor pana ce pier”, iar firul de iarba cata spre inalt cu aceeasi neostoita sete de boare, si soare, si roua, si mladieri de vant, de nu prin chiar nevazutele fire in care ne invesmantam bruma de suflet cea ramasa undeva, la pragul dintai, pe poteca patimilor in care ne-a inflorit intaia oara iubirea.
Tot ce ne tine intacta forma pamantului (al nostru) este amintirea fara de care n-am mai afla cararea intoarcerii in noi.
Asa imi explic de ce Elena Buica se intoarce an de an la “drumul stiut” cu ofrande de gand in care topeste esentele tari ale chemarii ghicite in chiar graiul romanesc.
Cartile sale vorbesc despre oameni din satul sau natal, despre obiceiuri, traditii si metehne care tin de sufletul romanesc. Sunt crampeie de suflet care, adaugate la zestrea de cuvant a neamului “sporesc a lumii taina” cum ar zice poetul din Lancramul de Sebes-Alba crucificat intre a cunoaste, a iubi si, hotarat sa tot “sape” cu taiusul gandului in carnea de cremene a dorului dor.
Cartile Elenei Buica sunt declaratii de iubire pentru limba romana, pentru pamantul acesta al oamenilor care, n-ar avea forma rotunda daca cei plecati sub alte ceruri n-ar mai face iar si iar drumul spre obarsii
Paula Romanescu
Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania
|
Paula Romanescu 8/4/2009 |
Contact: |
|
|
