Ploaia
O ploaie grea cu stropii fumurii
Lovește-n in mine sacadat
Și bat pendule plumburii
În gonguri, timp trecut, uitat.
Sub ploaie s-a deschis cortina
Pe scena norilor ce plâng,
Eu, spectator, am stins lumina,
Privesc cernirea, mă înclin, mă frâng.
Ploaie de ud, ploaie de-uscat,
Te rog s-alungi din gândurile-mi sumbre
Și timpul care bate sacadat
Și-acel tic-tac ce bântuie din umbre.
|
