BUCURIILE NOULUI VENIT
Am citit recent (via Internet www.algoritma.ro) un excelent articol apĺrut în “Dilema” nr 540 din intitulat “Despre bucurie în Est si Vest”. Textul este cel al conferintei rostite de eruditul filozof si critic de artĺ Andrei Plesu la deschiderea prestigiosului festival muzical “Salzburg 2003”.
Cum era firesc, autorul a profitat de ocazie pentru a face cunoscutĺ audientei venite din toate colturile lumii diferenta de mentalitate dintre Est si Vest, urmare a realitĺtilor economico-sociale care au diferentiat cele douĺ sisteme în ultimele patru decenii. Desigur, un studiu atât de profund si documentat al bucuriilor din Est si Vest nu-l putea face decât un om care a trĺit si lucrat în fostul sistem Est european, dar care a avut si ocazia sĺ asiste la bucuriile lumii occidentale în timpul cĺlĺtoriilor în strĺinĺtate.
Pentru cineva care a experimentat cu ani în urma bucuriile României ceausite si care de doua decenii încearca sa patrunda sensul vietii canadiene, lectura aceastei “mini-antologii” a bucuriei provoaca placere, dar pune si pe gânduri. Cuvântarea a fost conceputĺ în scopul aromonizĺrii mentalitĺtilor Est-Vest cu ocazia unificĺrii europene, mentalitĺti ale cĺror deosebiri se fac încĺ simtite în Europa. Cred însĺ cĺ un studiu asemĺnĺtor al bucuriilor si al apropierii mentalitĺtilor Est-Vest e aplicabil si în cazul noilor imigranti, supusi regulilor de viatĺ si criteriilor de valori total diferite de cele cunoscute de ei în România.
Gândurile mele au fost provocate în ultima vreme si de numeroasele scrisori sau mĺrturii orale ale unor tineri nou veniti pe pĺmântul canadian. M-au întristat si continuĺ sĺ mĺ întristeze amĺrĺciuna si viziunea pesimisa a unor tineri pentru care, desigur, penetrarea în miezul societĺtii de tip occidental, organizatĺ pe principii încĺ necunoscute lor le creazĺ o stare de deprimare destructivĺ atât pentru ei cât si pentru cei din jur (copii sau pĺrinti). Senzatia lor de insecuritate si descumpĺnire este absolut fireascĺ, iar scopul rândurilor mele este acela de a-i încuraja sĺ nu capituleze în fata dificultĺtilor la desprinderea de tara natalĺ si aterizarea într-o realitate aparent inaccesibilĺ si adversĺ.
Modalitatea cea mai la îndemânĺ de a rezista situatiilor neplĺcute la care sunt supusi noii veniti si mai ales acelei de respingere de cĺtre societate este cĺutarea bucuriilor mici, de zi cu zi. Cĺci intrĺ în natura omului, sĺ se bucure dacĺ reuseste sĺ batĺ sistemul. Numai cĺ acest bĺtut al sistemului diferĺ în cele douĺ lumi.
Trebuie asadar studiat, cum subliniazĺ Andrei Plesu, conceptul de normalitate, care contine elemente diferite pentru Est si Vest. Bunuri obtinute printr-un efort considerabil în Est, ca medicamente, hranĺ, apĺ, încĺlzire si a cĺror dobândire constituia o bucurie fireascĺ (desi ele ar fi trebuit sĺ facĺ parte din cotidian), celui de aici aceste amĺnunte i se par normale, fac parte din viata de zi cu zi.
Pe vremea mea se practica trocul, adicĺ schimbul în obiecte: îti dau un pachet de unt, îmi dai doua rulouri de hartie higienicĺ, etc. Se stĺtea la coadĺ în orele de serviciu si fiecare cumpĺra produse chiar dacĺ nu avea nevoie de ele tocmai în vederea practicĺrii trocului aducĺtor de bucurie. Mi-aduc aminte cĺ atunci când mi-a vizitat o prietenĺ în Germania, iesitĺ pentru prima datĺ din tarĺ în anii 70,când am vĺzut la un magazin alimentar cĺ se gĺsea lapte, am insistat, spre marea ei surprindere, sĺ cumpere imediat o sticlĺ, ca sĺ nu se termine. Andrei Plesu le numeste bucurii minimale. In comunism ele au coexistat cu bucuriile negative si de fapt universal valabile: nu am pierdut serviciul, nu sunt bolnav, etc. Dar, cum subliniazĺ autorul a treia categorie de bucurii, cele interzise erau cele mai intense fiind cel mai greu de obtinut. Citirea cĺrtilor interzise, sfidarea prin ocupatii fĺcute pe ascuns a plicticoaselor ore de învĺtĺmânt politic si ascultarea postului “Europa Libera” dĺdeau satisfactii personale si bucurii individuale nemĺsurate.
Cĺderea regimului comunist în 1989 n-a reusit sĺ schimbe în totalitate “normalitatea” româneascĺ. De aceea noii veniti se confruntĺ cu o realitate dureroasĺ. Anii îndelungati de reprimare a bucuriilor naturale si impunerea minciunilor au indus, în cei din Est, capacitatea de a-si construi bucurii într-un univers restrâns, în intimitatea câtorva prieteni de încredere. Dar, dupĺ cum citeazĺ domnul Plesu din Sfântul Augustin, “Bucuria e expansiunea sufletului, în vreme ce tristetea e contractia lui”. Ori, conclude autorul, regimul comunist a rĺsturnat lucrurile si a dat bucuriei un metabolism de suferintĺ.
Probabli cĺ tocmai aceastĺ rĺsturnare îl face peEstic sĺ fie retincent în fata bucuriilor din Vest: aceea simplĺ a tuturora de a-si constri case, de a face vara un BBQ în curte, de a organiza marsuri sau manifestatii de bunĺvoie. Socul noului venit la inversarea valorilor si a naturii bucuriilor este inevitabil. Numai experimentarea pe parcursul a câtorva ani buni a unei vieti în cadrul normalitatĺtii canadiane îi poate da imigrantului o întelegere deplinĺ a surselor si mecanismului bucuriilor de aici.
Cum unificarea europeanĺ va însemna printre altele, cum spune domnul Plesu, unificarea bucuriilor, si cum, la ora actualĺ, mentalitĺtile Est-Vest încĺ se deosebesc, cea mai simplĺ încercare de apropiere a diferentelor existente ar fi umorul. Uneori însĺ si umorul este greu de abordat pentru cei abia veniti din România si descurajati de realitatea canadianĺ pe care si-au închipuit-o altfel.
Acestora din urmĺ, ajunsi în Canada cu scopul de a-si reconstrui o viatĺ nouĺ le-as aminti pilda hassidicĺ cu care Andrei Plesu îsi încheie prelegerea: “Cel care se bucurĺ cu adevĺrat e asemenea unuia cĺruia i-a ars casa si care, lovit de necaz în adâncul inimii, începe sĺ construiascĺ, totusi, o casĺ nouĺ. Si pentru fiecare cĺrĺmidĺ nou asezatĺ, inima lui se umple de bucurie”.
Am parcurs si noi, cei veniti cu ani în urmĺ, acelasi drum. Si încĺ n-am epuizat cĺrĺmizile.
|
Veronica Pavel Lerner - Toronto 10/4/2003 |
Contact: |
|
|
