" Amurguri "
Pentru rubrica “Poezia”
de la Dudi Tăimănescu Bălăita -
sonete din Vol. “Anamarol, Ian., 2007:
Prea târziu
Pe strada cu privirile mioape
îmi zboară dorul lâng-un felinar
si-aripile-mi îsi taie-acerb hârtoape
spre visul însorit imaginar.
Din dăruiri nu cântăresc iubirea
vibrată-n irosire fără sir.
Ador cu ochi-nchisi nemărginirea
pe-orbita căreia, supus, mă-nsir.
În dans amăgitor - ignor oprirea.
Când însă flama suge-ameţitoare,
draconic întetindu-si dogorirea,
aripile-mi mai mici si mai usoare
îi înteleg - buimace – uneltirea.
Da-i prea târziu, că zboru-i ars …si moare.
De n-am fi jar întâi…
Din timp - toti am venit a fi fărâmă
a timpului sortit să ne împartă
între o pânză-n zbor si o parâmă
pe un tangaj ce-i cârmuit de soartă.
Trăirea-i luptă fără izbăvire,
iar zarurile de-au fost aruncate
tot mai râmâne-un gând care s-aspire
la păcălirea portii cu lăcate.
Tăcerea ni-e catarg de-ntelepciune
unde poltroneria-si leagă nodul,
e un aluat dospit pe-amărăciune
când te-nfrătesti cu dracul, să treci podul.
De n-am fi jar întâi, ci doar tăciune,
instinctul nostru cum si-ar coace rodul?
Taci, gândule!
Taci, gândule, vorbeste doar cu tine,
nu izvorî din cremene fierbinte!
Chiar dacă simti că slova ta nu minte,
înghite-ti limpezimile alpine
si-ncearcă să prelingi printre cuvinte
doar măguliri de străluciri veline,
răstoarnă în potir peste toxine
virtutea mierii care va s-alinte!
Perfectioniste lacuri solitare
cu pistia-si abundă primenirea
când dau la-ntelepciune ascultare.
Nu-i pueril să-mi irosesc fosnirea
gândind ca mătrăgunele precare
n-au pariat deja cu Nemurirea?
Dudi Tăimănescu Bălăita / Vancouver
|
Dudi Tăimănescu Bălăita 8/27/2008 |
Contact: |
|
|
