Voievodul Eminescu
Din vesnicia florilor de tei,
Asterne-ne, ca lacrimi pe obraz,
Argintul de poeme, peste miei -
Mihai cel Bun, cel Mare, cel Viteaz.
Si nu uita de mână să ne iei,
Acolo unde e Hristos stăpân.
Cu noi, pocalul Domnului să-l bei -
Mihai cel Bun, cel Mare, cel Bătrân.
În limba ta, care dezmiardă prunci,
Sub steaua Bethleemului ivit,
Înfasă-l pe Hristosul de atunci,
Mihai cel Bun, cel Mare, cel Cumplit.
Cu pită si cu sare, ia prinos
Din sufletele noastre, de pământ.
Cuminecă-ne, Doamne, cu Hristos -
Mihai cel Mare, cel Viteaz, cel Sfânt!
|
