Nae Caranfil
Ati declarat de curand ca doriti, prin Restul e tacere cel mai recent film al dvs, sa impacati Romania cu romanii. De ce acest deziderat?
Romania pe care o prezint este mult mai simpatica, mai inteligenta si mai amuzanta decat cea in care traim astazi. Pe jumatate reconstituita din documentarile mele si pe jumatate inventata. O sa vedeti un Bucuresti care nu mai exista si care nici nu stim daca a existat vreodata, dar pe care nil imaginam tot timpul cu mare nostalgie.
Ce inseamna pentru dumneavoastra acest film?
Inseamna atat de mult, incat nici nu mai stiu ce inseamna. Am asteptat atata timp, 20 de ani, sa fac acest film, incat nu stiu daca as fi gasit o perioada mai buna. Pe parcurs, din cand in cand, acest proiect revenea in atentia si in planurile mele si de fiecare data incercam sa-l pun pe picioare si esuam. Imi juram sa nu mai revin la el, dar mai luam un premiu cu scenariul si ma intorceam la el.
Care a fost motivul pentru care incercarile dumneavoastra esuau?
Inevitabil, din punct de vedere al finantarii. Am incercat sal facem in coproductie, in principal cu Franta si de fiecare data au avut loc accidente pe parcurs care au facut ca aceasta finantare sa pice. Acum 3 ani, eu si cu producatorul Cristi Tomeaga am hotarat sa incercam marea cu degetul si sa vedem daca nu putem finanta acest film numai din surse romanesti, pentru ca exista un context legislativ si... sa putut, nu atat de usor insa. Nu e un film cu un buget extraordinar de mare, e un film cu un buget ceva mai mare decat de obicei.
Pentru ca sunteti mai in masura decat oricine sami raspundeti, de ce il recomandati tuturor?
Daca ar fi sal recomand, as spune ca este un film unic in peisajul cinematografiei noastre. Filme mari sau mai facut, numai ca ele au fost ori epopei istorice ori ecranizari ale marilor opere literare. Asemenea film bizar ce imbina comedia si drama, ce se inspira dupa o poveste reala, dar creeaza in acelasi timp si una fictiva, nu cred ca sa mai facut. Este un film care, spre deosebire de majoritatea filmelor romanesti, chiar si cele mai bune dintre ele, se bazeaza foarte mult pe farmec: al personajelor, al atmosferei si al universului descris. Noi neam dezobisnuit de acest lucru, vedem filme romanesti cu dintii stransi, cu privirea incruntata, rascoliti de durerea pe care neo trezesc. Desi farmecul este considerat de critici o categorie slaba, eu consider ca e una puternica, mai ales atunci cand e rara.
Cum vi se pare cinematografia romaneasca? Evolueaza?
Da, face salt inainte, ca sa folosesc o expresie din armata. De cativa ani, filmul romanesc a ajuns sa fie privit de la o gluma proasta, cum era in jurul anului 2000, la cea mai spectaculoasa tanara cinematografie din lume. Suntem abonati la premii, vorbesc aici de colegii mei mai tineri. Se intampla sa se scrie pagini intregi despre miracolul romanesc si in acest moment mersul inainte este o expresie foarte moale fata de ceea ce se petrece. Speram ca vom avea destula inteligenta si creativitate ca sa nu lasam acest varf de val sa piara.
Restul e tacere...
Zile si nopti
|
Alina Cojocaru 3/28/2008 |
Contact: |
|
|
