Colinda pribeaga
Departe,in Carpati ne este casa,
Intre albastrul Marii si-ntre nori;
De ce ne-ai blestemat
cu doruri, Doamne
Si ne-ai facut peribegi-colindatori ?
O, Doamne...Dumnezeule cel mare,
Cu biciul si-alta data ne-ai lovit
Dar Tara noastra n-am lasat-o prada
Si demni, pamantul sacru l-am iubit.
Acasa ne-a ramas doar amintirea,
In fiecare val sau bob de grau
Si nu uitam cum ne iubeam in taina
Si puri si vinovati - langa parau.
E toata viata noastra o colinda
Ce o rostim straini, romani pribegi.
Colinda ne e ingeru-alinarii;
Copii,parinti,batrane sau mosnegi.
De ce ne-ai prigonit
de-acasa, Doamne ?
Mai bine ne bateai cu buba rea
Si umiliti, Ti-am fi clatit camasa
In lacrima prelinsa dintr-o stea.
In staulele noastre prea sarace
Hristos venea din marele Ajun
Si paine si vin rosu scotea maica,
Asa faceam de fiece Craciun.
Pe Prunc il botezam printre cavale,
Pe Maica-Preacurata o cantam.
Vestirea o duceam din poarta-n poarta
Si colindam cat Tara - colindam...
Faca-se-n voia Ta robia noastra.
Noi sfinti am fost prin gurile de rai
Dar poate c-am facut pacate grele,
Altfel, preamilostive, ne iertai.
Azi colindam cu lacrimi in pahare.
Painea e calda si-are gust amar.
O arca suntem, cu catarge frante
Si navigam prin marele calvar.
Dar colindam,deschideti poarta mare !
Colindatorii-s obositi de drum :
-Bine-ati venit...serviti cate-o rachie
Ca mamaliga o-nvartesc acum.
-Carnatii-s buni,
cum i-ai facut mamuca?
-Cu destele, ca-n obicei roman.
-Dar vinul rozaliu, de tamaioasa ?
-Asta-ntrebati, va rog, pe cel batran...
Cand scriu poemul
ma gandesc la maica
Si-mi curge cate-o lacrima de dor.
Si scriu - si plang,iar ea aude-n ceruri
Ca-i vin colindatorii - in pridvor.
Si colindam si se incinge jocul
Ca pe o batatura din Carpati
Iar noaptea sfanta ne aduce-aminte
Ca intru Domnul-Sfant noi suntem frati
A doua zi pornim spre patru vanturi.
Cu mintea si cu bratele trudim
Si suntem demni si demnitatea noastra
Ne-ajuta sa urcam in velerim.
Dar viermele tristetii, din meninge
Ne roade-n suflet dorurile mari
Si - pui de daci, ne stingem intristarea
In vinul excitat de lautari.
...Departe,in Carpati ne este Tara,
Intre albastrul Marii si-ntre nori.
De ce ne-ai blestemat
cu doruri,Doamne
Si ne-ai facut pribegi-colindatori ?
|
George Filip 12/20/2007 |
Contact: |
|
|
