Draga “Observatorule”
Te cunosc din relatarile colorate, uneori cu abundenta de amanunte, ale doamnei profesoare Elena Buica – Buni – in cateva fugitive vizite prin Romania. Pot spune ca simt ca imi apartii si mie, pentru faptul ca aduni in tine suflete de romani, care datorita tie nu au spaima de batranete, care stiu ca mai au ceva de spus si de acum incolo, care pasesc spre tine ca spre ceva care le diminueaza dorul de acasa….
Am desprins asta si din aprecierile facute de diferite personalitati asupra aparitiilor literare ale lui Buni. Citind printre randurile acestora, se desprinde un “laudatio”permanent la adresa ei. Bravo Buni!!
Sunt implicat direct in trilogia “bunilesca”, fiind fiul meleagurilor teleormanene si sunt constient ca pot fi suspectat de subiectivism. Cu toate acestea, am trecut la propriu si la figurat “Prin sita vremii” si, desi as fi citit-o foarte repede, de teama de a nu se termina prea curand, parcurgeam numai trei pagini pe zi “ca sa tina mai mult” si pentru a “relocui” in trecut, acolo… undeva…
“Prin sita vremii” mi-a oferit un picnic literar, nelipsindu-i nimic, afara doar de elemente plictisitoare.
Ce mi-a placut mai mult? Stiu eu? Poate inlantuirea inspirata de cuvinte si imagini proprii, pline de “reavan” romanesc! – “se valvoreste in mine valtoarea”…- “Mi-e dor de randunelele si berzele satului care-mi starneau fascinatia migratiei”… - “Mirosul acestui anopimp (primavara) de verde crud, de vant caldut, de pamant strapuns de firele de iarba”…etc. etc.
Am simtit pe propriea-mi piele cum miroase pamantul strapuns de firele de iarba, departe de tara!
Elena Buica – Buni – se cheltuieste mult in promovarea unui stil literar modern si parca cu frenezie pentru formulele cunoscute. Fie ca e vorba despre altii sau despre sine, placerea sa ramana acelasi indemn la depasire – si reuseste.
Nelinistea din care i se alimenteaza personalitatea, imi apare ca o neintrerupta betie de libertate. E bantuita de betia inovatiei.
Mi se pare deci firesc sa arunc ochii inapoi pentru ca mereu a mers privind inainte, fiind animata de o neliniste literara.
Ce mai mi-a placut? Alura, bunul gust, humorul de buna calitate, inteligenta, desfasurarea spirituala, captivanta care pun stapanire pe inima si te fac sa “te legeni”.
M-am apropiat cu dragoste de “Sita” si pentru faptul ca este strabatuta de bucuria de a trai si pentru ca “cerne” laolalta intelectul, istetimea, ritmul trepidant al vietii si vioiciunea! Muzical vorbind, Elena Buica – Buni – are un “concertino” de calitati. Si te intreb, draga Observatorule, daca n-ar fi bine sa-i mangaiem inima indemnand-o: Buni, cand ne scrii un roman? Cu curaj!
Te salut, draga Observatorule, cu “TE SALUT” si iti doresc numai bine tie si tuturor colaboratorilor si prietenilor tai, directorului si editorului tau, Dumitru-Puiu Popescu, LA MULTI si BINECUVANTATI ANI !
Bucuresti – Romania
Nicolae Simulescu, solist al Teatrului National de Opereta “Ion Dacian” Bucuresti
|
Nicolae Simulescu, 11/15/2007 |
Contact: |
|
|
