Semne : Reflectii estivale
Mijlocul saptamanii. Ceasul desteptator suna neiertator la ora obisnuita. Desi nu este decat miercuri, fac un lucru iesit din comun pentru zi de lucru ca oricare alta – in loc sa sar din pat direct in vartejul activitatilor zilnice ma ridic si privesc pe fereastra. De la etajul unde ma aflu dau ochi in ochi cu o veverita care se afla si ea la “etajul” locuintei sale din artarul ce se inalta in fata casei. Ma gandesc ca vederea unei veverite – fapt devenit aici banal – era acasa un lucru cu totul si cu totul exotic, rezervat vacantelor la munte, in special in parcul cu fanfara din Vatra Dornei.
Fara sa vreau reflectez ca Toronto este un oras al contrastelor. iintr-o citadela unde modernitatea cladirilor si a autostrazilor, varietatea butoanelor pe care poti apasa pentru a pune in functiune tot felul de dispozitive menite sa inlesneasca traiul de zi cu zi te duc cu gandul la serialul stiintifico-fantastic Star Trek, nu te-ai astepta de exemplu sa intalnesti animale nedomestice. Insa soselele cu arcuiri futuriste traverseaza chiar in oras valcele salbatice in care colinda cu siguranta o fauna bogata, si nu rareori gradinile din spatele caselor sau chiar strazile sunt vizitate nu numai de pisici hoinare sau de veveritele ce dau orasului un aer de statiune montana, ci chiar de ratoni, sconcsi, vulpi si coioti, ce par a se simti ca “acasa” si nu sunt deloc intimidati de prezenta umana. Nu rareori m-am simtit ca la inceputurile colonizarii continentului nord-american, datorita atmosferei de pionierat pe care orasul il capata cu fiecare aparitie a acestor vietuitoare. Masinile, blocurile, magazinele par a se estompa deodata lasand loc naturii triumfatoare care poate s-a lasat imblanzita dar nu total cucerita de civilizatie.
Contrastul se extinde si la aspectul edilitar al orasului. De la verticalitatea eficienta, formala dar si intimidanta a zgarie-norilor cu siluete suple din downtown, mergand spre nord, unde predomina zonele rezidentiale, pari a patrunde intr-o alta lume in care intalnesti cartiere fermecatoare, cu case cochete, gradini cu flori viu colorate, totul cu aerul unui linistit oras englezesc. Animatia din downtown, mai ales cea de la ora pranzului, contrasteaza cu linistea zonelor rezidentiale, care adeseori – desi fermecatoare in imobilitatea lor – te fac sa te simti, din cauza absentei aproape totale a componentei umane, la fel de insingurat ca si cladirile din sticla si metal din zona financiara, ale caror ferestre-oglinda ascund cu discretie profesionala activitatea dinauntru, intorcandu-ti sobre numai propria ta imagine.
Acest contrast este amplificat si de numeroasele festivaluri stradale ale orasului, festivaluri ce ii confera acestuia, din nou, in pofida modernitataii sale, un aer oarecum medieval, ducandu-te cu gandul la manifestarile comediei dell’arte...
Insa ceasul care isi urmeaza neschimbat traseul ma intrerupe din firul gandurilor matinale. Veverita si-a parasit “avanpostul”, topaind de pe o creanga pe alta si facand sa fosneasca frunzele de artar. Vremea meditatiei a trecut. Este tarziu, a inceput o noua zi...
|
Eliza Ghinea 8/15/2007 |
Contact: |
|
|
