Gand de seara: Copii nostri, nepotii nostri
Copii nostri ne sunt vesnic în inima.
Sunt si vor ramâne pentru noi, din momentul aparitiei, niste copii.
Cum noi însine, desi parinti, suntem uneori mai copii decât propriul nostru fiu sau fiica.
Niciodata nu e prea devreme sau prea târziu ca sa ne educam copiii.
Sa fie oare doar o impresie a parintilor ca dorintele, vorbele, învatamintele noastre le sunt necesare?
De când s-au desprins din bratele noastre, independenta lor nu înceteaza sa-si reclame drepturile pe toata durata vietii, a lor si a noastre.
In primii ani copiii depind de noi, dar pentru restul anilor noi suntem cei care depindem de ei.
Ar putea ei trai fara dragostea noastra? Viata ne spune ca da.
Am putea noi trai fara dragostea copiilor? Greu, cu durere.
Singura noastra dragoste neconditionata e cea îndreptata catre copii.
Indiferent de vârsta lor. Si de a noastra.
Si de schimbarea statutului lor din copii în parinti si a noastra din parinti în bunici..
De cateva zile suntem fericiti bunici ai unei minunate printese.
De acum în fiecare seara ii vom multumi Domnului pentru darul Lui cel mai pretios, nu numai pentru copii nostri ci si pentru nepotii nostri.
|
Observator 6/21/2007 |
Contact: |
|
|
