Placerea de a citi
Când am venit aseara acasa, la lift am întâlnit un domn, nu cred ca era foarte în vârsta, dar corpul era subrezit, mergea greu ajutat de un baston, cu pasi foarte mici, degetele mâinilor erau deformate, capul îi era într-o parte. I-am spus ca e frig afara, mi-a raspuns cu un zâmbet superb ca nu e chiar foarte frig, si sa "cross fingers" ca iarna sa continue cum a început. A încercat sa încruciseze degetele, dar ele nu l-au ascultat, erau vinete si intepenite de artrita. Omul nu s-a descurajat, a continuat sa zambeasca si a zis "ma rog, nu conteaza ca nu pot sa-ti arat, speram sa fie toata iarna asa". Apoi liftul s-a oprit la etajul 9, unde el cobora (eu mergeam la 16). Iesind din lift s-a simtit cred obligat sa-mi spuna de ce zâmbeste atât de fericit, sau poate, mai curând, a vrut sa-mi daruiasca din bucuria lui: "Citesc o carte foarte buna", mi-a spus. "Da? am raspuns, ce carte?" Era deja iesit din ascensor când a rostit: "O carte de fictiune, da, da, o carte de fictiune, foarte buna!" Si s-a indepartat exclamând: " What a book! What a book! A fiction book!" Nu l-am mai auzit pentru ca usa liftului s-a închis si am urcat la etajul 16, dar zambetul si fericirea acestui cititor mi-a ramas in suflet. Mai conteaza titlul sau autorul cartii?
|
VPL 1/10/2007 |
Contact: |
|
|
