Sublinieri - Ghinion
N-am nici un interes deosebit la ora asta.
Ba chiar as avea daca m-as incumeta sa-mi “dau drumu’ “ si sa reactionez
la bombardamentul informational cu care suntem blagosloviti cam de cand
mi-aduc aminte: am avut alegeri, s-a schimbat guvernul, razboaiele
continua, manifestatiile, mai civilizate, mai nu acopera mapamondul, se
trage cu pistolul, ma rog, pistoalele, se pun bombe, iau foc bisericile,
cu intentie, ard padurile, se ataca vapoarele, se scufunda chiar, ninge,
plua , avem viscole, se inzapezesc drumurile, aluneca dealurile, se
zbuciuma , de fapt, caraghioasa asta de planeta peste care tronam
idiotic pentru ca ce altceva stim sa facem mai bine?
Cam asa!
Dar nu ma incumet.
Prefer sa “bat campii” o tara, cum zice olteanul si cum am totdeauna
l-ndemana o carte-doua “ Ma cufund ca intr-o mare de visari dulci si
senine….”, intorc spatele realului imediat si , bineinteles,
reconditionez comunicarea sifonata de framantari inutile.
Aiurea!
Ce, am sanse?
Iau nuvela lui Gunter Grass, “In mers de rac” – imi place grozav cum
scrie neamtul asta- si citesc:
“Pentru mine, politica si literatura nu au fost niciodata contrarii care
se exclud: limba in care scriu sufera de politica, tara in care scriu
indura din greu consecintele politicii sale; cititorii cartilor mele
sunt, ca si mine, autorul, marcati de politica. Ar avea prea putin sens
sa caut idile apolitice, caci, pe nesimtite, chiar si metaforele lumii
au devenit macabre.”
Parc-am scris eu, pastrez proportiile, nu va fie teama, dar , realmente
marturia de credinta a scriitorului german, pare a fi rezultanta unei
existente paralele mie, noua.
Si de ce n-ar fi?
Si el si noi venim din “ paradisul” politic si pentru el si pentru noi
lumea trece prin filtrul politicului indifferent cat de justificat ar fi
sau nu, si el ca si noi supravegheaza limitele interpretarilor numai
prin politic fara a putea sau a vrea sa le evite.
“In mers de rac” e o nuvela, zice autorul- roman, as zice eu- o
calatorie literara pornita de la un adevar istoric, o incursiune cu
semnificativ punctaj politic in realitatea secolului trecut.
La 30 ianuarie 1945 este scufundata , de torpilele unui submarin
sovietic, nava Wilhelm Gustlloff cu 9000 de pasageri la bord, in
majoritate femei si copii care se evacuau din calea armatelor rusesti in
ofensiva finala. Nava este considerata Titanicul german si pare a fi cea
mai mare catastrofa navala din istoria lumii.
Realul devine pretextul nuvelei conceputa de un condei de talent ca o
incursiune in destinul individual al Tullei Pokriefke intersectat , prin
hazard cu cel colectiv al victimelor de pe nava.
Mersul inapoi- “de rac” este facut in salturi, prezentul se interfereaza
cu trecutul “via internet”, lumea national socialismului comunica cumva
cu cea o socialismului stiintific, ecouri de lozinci constructive si de
o parte si de alta vin pana la noi pe caile stiute ale automatismului
politic.
Si, cum bine stim, omul ramane cobaiul incercarilor cu iz de distrugere
abil invaluite in intentii altruiste.
Am ghinion astaseara,
|
Maria Cecilia Nicu 3/5/2006 |
Contact: |
|
|
