Ziua Culturii Naționale la Toronto: Eminescu, o seară trăită ca acasă
Seara dedicată Zilei Culturii Naționale, la Toronto, a fost una dintre acele întâlniri rare în care cultura se trăiește cu naturalețe, ca într-o șezătoare de suflet. Sala a fost plină de bucurie, iar publicul a simțit, de la primele momente, că o sărbătoare dedicată lui Eminescu poate fi trăită simplu, cu inimă deschisă, într-o unitate care trece dincolo de distanțe.
Programul a adunat laolaltă artiști consacrați și tineri aflați la început, iar această alăturare a dat serii frumusețea ei specială. Au urcat pe scenă formații și grupuri care duc România mai departe prin muzică, dans și interpretare artistică: Școala Românească West Glen, Grupul „Muzidava”, Duo Transilvan, Ansamblul folcloric „Doina” și „Doina Junior”, Grupul vocal „Dorul” și Ansamblul folcloric „Flori Românești”, alături de interpreți și invitați care au adus fiecare o culoare distinctă serii.
Dansurile au avut energie, eleganță și acea disciplină care se vede imediat când un ansamblu lucrează cu seriozitate. Ansamblul folcloric „Flori Românești” a adus pe scenă un moment plin de ritm și unitate, iar Ansamblul folcloric „Doina” și „Doina Junior” au completat seara cu o prezență scenică luminoasă, în care tradiția a fost purtată cu naturalețe.
Despre Grupul „Muzidava” merită spus, cu mândrie, că este un proiect născut din vocația de a păstra și a pune în lumină spiritul românesc în Canada. Inițiat de profesorul Ion Damian, grupul a crescut în timp ca o punte culturală între generații, iar prezența lui într-un eveniment dedicat lui Eminescu a adus un plus de emoție și dar.
Momentele instrumentale au avut o strălucire aparte. Recitalul de pian a adus în sală o emoție limpede și o bucurie caldă. Au urcat pe scenă Antonia De Wolfe, pianistul Gia Ionesco și Elisa Maria Barbure, iar împreună au oferit nu doar un moment muzical reușit, ci și imaginea vie a continuității, a muncii împărtășite și a speranței puse în generația care vine.
În același registru de emoție, doina a adus liniștea aceea veche, românească, pe care o recunoști imediat, chiar și departe de țară. Interpretarea Anei Curticăpean a fost un moment curat și adânc, în care sala a tăcut frumos, ca într-o rugăciune.
Copiii au fost, poate, cea mai luminoasă confirmare a continuității. Momentele lor, primite cu emoție sinceră, au arătat că Ziua Culturii Naționale nu este doar o amintire, ci o transmitere vie. Un moment aparte l-au oferit Ioana și Paulina Zamfirescu, printr-un cântec prezentat cu sensibilitate și naturalețe, care a încălzit sala. Recitările eminesciene au avut, la rândul lor, o frumusețe curată, iar Ema Rusu a impresionat prin maturitatea recitării și prin felul în care a împărtășit emoția eminesciană.
Un moment care a atras privirile a fost cel susținut de Anca Toma-Scarr, alături de dansatorii Amber Marie Moore și Sebastian Pulido. Dansul, construit pe o estetică scenică modernă și pe un costum aparte, a adus serii o notă de expresivitate și forță vizuală, realizând o trecere firească între tradiție și limbajul contemporan al mișcării.
Un alt moment cu totul special a fost cel oferit de Saxophia și Chitarius, duo-ul format din Mariusz și Sophia, tată și fiică. Dialogul dintre saxofon și chitară a purtat publicul într-o călătorie muzicală cu accente poetice, primit cu căldură de sală.
Un moment cu totul special a fost întâlnirea dintre poezie și muzică, susținută de Angelica Ganea. În program, artista a prezentat piesa „Love is Light (Aripi de lumină)”, un single lucrat timp de doi ani, iar interpretarea ei a creat cadrul pentru recitarea poemului „Două țărmuri, aceeași mare”, de Carmen Cristina Oltean, pe muzica pregătită de artistă. Muzica aceasta urmează să devină parte din cântecul născut din poezia „Două țărmuri, aceeași mare”, semn că o seară dedicată lui Eminescu poate aprinde, în diaspora, creații noi, care rămân.
Finalul serii a deschis un spațiu de memorie comunitară: proiecția de imagini care a readus în fața oamenilor chipuri și timpuri dragi. Evocarea lui Nicăpetre, născut in Ianuarie, rostită cu căldură de Dumitru Puiu Popescu, a așezat evenimentul într-o continuitate mai lungă, aceea a românilor care au zidit cultură în diaspora, cu răbdare și har.
Toate acestea au fost posibile prin organizarea și susținerea Consulatului General al României la Toronto, în strânsă colaborare cu Dumitru Puiu Popescu, editor si moderator al grupului Observatorul, și cu Mihaela Felicia, a cărei muncă de coordonare și organizare a fost, ca de fiecare dată, un sprijin esențial pentru comunitate. Merită, de asemenea, apreciată munca discretă și dedicată a echipelor de voluntari, a celor implicați în organizarea tehnică și logistică, precum și a tuturor celor care, din culise, au contribuit la buna desfășurare a unei seri trăite cu bucurie și demnitate.
Toronto, 17 ianuarie 2026
Carmen Cristina
|
Carmen Cristina 1/18/2026 |
Contact: |
|
|
