Teatrul Național Craiova – 175 de ani: un teatru pentru istorie
Pe 29 iunie, Teatrul Național Craiova împlinește 175 de ani de existență. Un eveniment peste care nu se poate trece, chiar dacă festivitățile de sărbătorire s-au amânat pentru toamna acestui an.
Viața, activitatea unei instituții al cărei program cultural se întinde pe 3 secole, XIX, XX, XXI, sunt sintetizate în câteva flash-uri istorice care țin să reamintească iubitorilor de teatru din Craiova sau din România ce comoară au alături.
Istoricii culturali afirmă că întemeietorii Naționalului craiovean sunt doi actori refugiați de la București în Oltenia, urmare a complicațiilor Revoluției de la 1848: Costache Caragiali – unchiul viitorului mare dramaturg, Ion Luca Caragiale –, respectiv Costache Mihăileanu. Sprijinită financiar de boierii Filișanu și Pera Opran, trupa de actori a lui Caragiali a fuzionat cu trupa locală de diletanți condusă de Alecu Corcoveanu și a susținut o serie de spectacole în sala Oteteleșanu, primele reprezentații românești din Oltenia.
Memoria teatrului craiovean reține această dată simbolică: publicația „Vestitorul românesc”, „gazetă coprinzătoare de feluri de științe” anunța pe 18 iulie 1850, sub semnătura lui Gheorghe Chițu, fost ministru liberal și primar al Craiovei, că „ziua de 29 iunie 1850 se nota în analele Craiovei cu deschiderea Teatrului […]
În sfârșit, veni vremea ca Craiova să treacă într-o viață mai dulce… și o dată i se anunță că Teatrul Național și-a deschis porțile sale.” Evenimentul a constat în două reprezentații, „Duelul” și „Piatra din casă”, de Costache Caragiali, respectiv Vasile Alecsandri. Teatru național la acea vreme semnifica, desigur, faptul că se jucau spectacole în limba română.
Expresia nu avea conotația atribuită între timp statalității României ca atare (chiar numele România apare la 1866!), iar o administrație cu bani alocați de la bugetul țării instituția nu va avea decât în mandatul Mariei Teodorini, singura femeie care a condus vreodată teatrul craiovean!
Cu o istorie de 175 de ani, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova este al doilea ca vechime dintre teatrele naționale din România, după cel de la Iași (fondat în 1840), devansând Teatrul Național din București (1852).
Membru al Convenţiei Teatrale Europene (CTE) din anul 1995, Teatrul Naţional din Craiova este primul dintr-o ţară din Europa Centrală şi de Răsărit care a intrat în componenţa acestei asociaţii internaţionale de breaslă. De la înființare până în prezent, 37 de directori (inclusiv interimari, iar alții cu două sau mai multe mandate) au condus una dintre cele mai reputate instituții ale culturii românești – un Teatru care a străbătut trei secole (XIX, XX, XXI).
În pleiada de directori care au condus Naționalul se distinge Theodor Teodorini, un reformator al teatrului craiovean, care a manageriat timp de 19 ani instituția. Sfârșitul l-a găsit bolnav la Viena.
Au existat mai multe etape (și sedii) în devenirea unei instituții necolită de drame la nivel administrativ. După incendiul din 1856, ridicarea Teatrului Teodorini, dat în folosință în 1857, este un exemplu de celeritate (această construcție va fi și ea mistuită de foc în 1927).
După o perioadă îndelungată în care a funcționat în sala de spectacole a Colegiului „Carol I” (ulterior „Nicolae Bălcescu”), Craiova are un teatru pe măsura aspirațiilor.
Anul 1973 este unul de referință prin inaugurarea unui sediu apreciat la nivel național și internațional, creație a remarcabilului arhitect Alexandru Iotzu, cu Amza Pellea în rolul de director al noii instituții.
*
Una dintre cele mai frumoase perioade din istoria Teatrului Naţional din Craiova s-a petrecut între 1956 şi 1959, prin venirea la Craiova a unei părţi a absolvenţilor aşa numitei Promoţii de aur: George Cozorici, Constantin Rauţchi, Silvia Popovici, Sanda Toma, Amza Pellea, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu şi mentorul lor, regizorul Vlad Mugur, care au format împreună o echipă rămasă în istoria instituției T.N.C., unde activau deja reputați actori, dintre care se disting Remus Comăneanu, Ovidiu Rocoș, Manu Nedeianu, Madeleine Nedeianu, Margot Boteanu-Păcuraru, Constantin Sassu etc.
După reîntoarcerea în capitală a membrilor promoției condusă de Vlad Mugur, intră în componența echipei artistice Ion Pavlescu, Vasile Cosma, actori de anvergură națională.
Scriitorul Ion D. Sîrbu, membru în comitetul de conducere al Cercului Literar de la Sibiu, fost deținut politic, secretar literar al teatrului, este un maestru al literaturii române și un purtător de adevăr inconfundabil: „Nu le convine adevărul? Știu că mă suspectează, dar eu sunt inofensiv. Gura e de mine. Dar atunci când scriu…”. După o tinerețe zbuciumată (front în Rusia, până la Stalingrad), a intrat în atenția Securității și a fost pe rând arestat, condamnat, exilat: arestul M.A.I. (16 septembrie 1957-1958), Jilava (1958), Gherla şi Salcia (1959), Periprava (1959-1960), din nou Salcia (1960-1961), Giurgeni (1961), Periprava (1962-1963). În februarie 1963, la data eliberării, avea 44 de ani. A deținut funcția de secretar literar al teatrului (1 august 1964-1 octombrie 1973), ajuns la Craiova, după cum mărturisea, ca un iobag cu dosar și diplome, acceptat pentru reabilitare și pocăință. Personalitatea sa puternică a lăsat amintiri de neșters în memoria teatrului. A creat la Craiova nouă piese de teatru, dintre care cinci au fost jucate pe scena Naționalului. Debutul ca dramaturg – 2 martie 1968, cu premiera spectacolului „Frunze care ard”, piesă scrisă în memoria tatălui său, în regia Valentinei Balogh. Pe 17 septembrie 1989, când își dădea ultima suflare (voi decola spre Otopenii de dincolo), Naționalul îi juca în premieră spectacolul după piesa „Arca bunei speranțe” (regia, Aureliu Manea), cu Mirela Cioabă, Ion Colan, Remus Mărgineanu, Theodor Marinescu, Valentin Mihali, Smaragda Olteanu.
În anul 1973, pe 21 aprilie, a fost dată în folosință noua clădire a teatrului, realizată de arhitectul Alexandru Iotzu, fiul arhitectului Constantin Iotzu, cel desemnat să întocmească planurile arhitecturale ale unui nou teatru după incendiul din 1927. Constantin Iotzu este arhitectul Tipografiei ,,Ramuri” și al edificiului Casa Albă, clădiri istorice ale Craiovei.
I-a fost dat acestei familii de arhitecți să realizeze câteva dintre edificiile de marcă ale Craiovei și României. Primul spectacol care ar fi trebuit să fie prezentat în noul sediu urma să fie „Vlaicu Vodă”, în regia lui Gh. Jora, cu o scenografie semnată de Liviu Ciulei. Spectacolul a fost reprezentat doar pe 24 aprilie – la deschidere, pe 21 aprilie, publicul a văzut „Omul care…” de Horia Lovinescu, regia Valentina Balogh. Cu un nou director, Amza Pellea, la papion, însoțit de frumoasa lui soție, Domnica, și de fetița Oana, teatrul promitea să devină o nouă stea între teatrele din România.
*
Nu ar fi posibil un teatru mare, în ultimele trei decenii, fără actori pe măsură – o echipă, o familie spirituală, sudată în spectacole purtate în triumf pe scenele lumii, cu vârfuri precum Ştefan Iordache (opt ani de zile angajat al teatrului craiovean), Ilie Gheorghe, Valer Dellakeza, Leni Pinţea-Homeag, Valentin Mihali, Mirela Cioabă, Tamara Popescu, Angel Rababoc, cărora li s-au adăugat, temporar, din București, Adrian Pintea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Coca Bloos, Maia Morgenstern și, ulterior, Claudiu Bleonț. Pictori-scenografi precum Viorel Penișoară-Stegaru și Vasile Buz au îmbogățit zestrea teatrului creând decoruri și scenografii valoroase.
Promoțiile ulterioare au dat actori valoroși, dacă nu ar fi decât să-i amintim decât pe Sorin Leoveanu, Cerasela Iosifescu, Adrian Andone, Romaniţa Ionescu, Raluca Păun, Marian Politic, Iulia Colan, Costinela Ungureanu, Vlad Udrescu, George Albert Costea, Claudiu Mihail. Regizorul multipremiat Radu Afrim, respectiv talentatul regizor Bobi Pricop au venit să întregească o listă de personalități artistice care fac ca trupa TNC să fie una dintre cele mai redutabile din țară.
Un fapt istoric peste care nu se poate trece – în 1995, ia naștere Secția de Teatru, în cadrul Facultății de Litere și Istorie a Universității din Craiova, cu specializarea Actorie, sub girul profesional al actorului de teatru și film, regizor și profesor de Arta actorului, Remus Mărgineanu. Actualmente, Departamentul de Arte și Media, este condus de profesorul și regizorul Alexandru Boureanu. Numeroși absolvenți ai acestei școli sunt azi actori ai teatrului craiovean.
*
Marile spectacole ale anilor 1988-1989, adică finalul epocii comuniste, soldată cu o altă Revoluție, cea din decembrie 1989, s-au numit „Mobilă și durere” în regia lui Cristian Hadji-Culea, „Unchiul Vanea”, regia Mircea Cornișteanu, „Piticul din grădina de vară” în direcția de scenă a lui Silviu Purcărete, „Arca Bunei Speranțe”, pus în scenă de singularul Aureliu Manea. Perioada 1990-2000 a însemnat impunerea Naționalului craiovean în prim planul mișcării teatrale românești și apoi a celei europene și chiar mondiale. Cele 9 spectacole fulminante ale lui Silviu Purcărete, „Ubu Rex cu Scene din Macbeth”, „Titus Andronicus”, „Phaedra”, „Danaidele”, „Orestia”, „Cum doriți sau Noaptea de la spartul târgului”, „Măsură pentru măsură”, „O furtună” au însemnat tot atâtea recunoașteri internaționale, participări la cele mai importante festivaluri ale lumii. Acestora, li se adaugă puternicele spectacole „Hamlet”, regia Gábor Tompa, „Timon din Atena”, regia Mihai Măniuțiu, „Slugă la doi stăpâni” și „Așa este dacă vi se pare”, regia Vlad Mugur.
Naționalul craiovean a atins apogeul în perioada 1990-2000, devenind un centru de referință al teatrului românesc și european. Indubitabil, mandatul lui Emil Boroghină este cel care deschide un drum spre universal. Împreună cu regizorul Silviu Purcărete, directorul născut la Corabia (Romanați) a scris una dintre cele mai frumoase și incredibile pagini din istoria Naționalului craiovean și a teatrului românesc.
Un important moment al istoriei recente a teatrului craiovean îl reprezintă fondarea Festivalului Internațional Shakespeare, în anul 1994 (director-fondator, Emil Boroghină). O bornă în istoria festivalurilor dedicate bardului englez, cel craiovean este privit în prezent drept unul dintre marile festivaluri de gen ale lumii, unde s-au jucat excepționale spectacole marca Peter Brook, Eugenio Barba, Yukio Ninagawa, Robert Wilson, Lev Dodin, Declan Donellan, Silviu Purcărete, Eimuntas Nekrošius, Edward Hall, Richard Schechner, Elizabeth LeCompte, Luk Perceval, Thomas Ostermeier, Krzysztof Warlikowski, Oskaras Koršunovas, Yuri Butusov, Yoshihiro Kurita, Robert Lepage, Andrei Șerban, Oh Tae Suk, Saburo Teshigawara, Romeo Castellucci ș.a.
Dimensiunea științifică a Festivalului Internațional Shakespeare este consacrată prin relevanța internațională a sesiunilor de shakespearologie, seminariilor de traductologie și atelierelor de teatrologie, realizate în colaborare cu Asociația Internațională a Criticilor de Teatru. Prilejuită de aceste manifestări, este notabilă prezența la Craiova a unora dintre cei mai importanți shakespearologi și critici de teatru: Stanley Wells, Michael Dobson, John Elsom, George Banu, Ian Herbert, Maria Shevtsova, Michael Hattaway ș. a.
*
Muzeul Teatrului Național Craiova a fost înființat în 1975 de Constantin „Nick” Gheorghiu, alături de secretarii literari Ion D. Sîrbu și Alexandru Firescu, după o muncă asiduă de cercetare și descoperire a unor documente importante care atestă viața teatrală în această parte de țară. Gheorghiu a adunat documente rare, schițe de decor, costume, începând cu primele manifestări ale teatrului în Craiova, cunoscute ca atare de la 1837.
Poate cea mai importantă descoperire făcută de Gheorghiu a fost actul de naștere ale teatrului, aflat în Biblioteca Academiei Române. Documentul se află consemnat în ziarul „Vestitorul Românesc”, din 18 iulie 1850.
În prefața volumului de teatru „Arca bunei speranțe”, Ion D. Sîrbu își amintea: „Am fost un foarte serios secretar literar, m-am dăruit acestei meserii, am făcut ordine, am adunat arhivă, am pus bazele unui muzeu al acestui teatru, realizat împreună cu referentul literar Constantin Gheorghiu. Am îngropat zece ani de matură viaţă între aceste nobile ziduri”. În prezent, muzeul este dezafectat.
*
După anii 2000, în mandatul directorului Mircea Cornișteanu (2000-2015), s-au lansat proiecte importante la nivel naţional şi internaţional: „Valori ale teatrului românesc, valori ale teatrului european”, manifestare culturală la care au participat timp de câteva ediții invitaţi din peste 30 de ţări; proiectul „Tineri regizori, tineri scenografi”, „Întâlnirile SpectActor”, „Duminici de poezie în teatru”, „Colocviile Ion D. Sîrbu”, proiectul de spectacole-lectură „Autorii sunt în sală”, „Clubul Dramaturgilor Craioveni”, “Adunarea Poeților”, editarea revistei teatrului, „SpectActor”, una dintre puținele reviste de specialitate din țară (editor-coordonator, Nicolae Coande).
Reputatul regizor american, Robert Wilson, a montat pentru prima oară în România (2014) pe scena teatrului craiovean – spectacolul „Rinocerii”, adaptare după piesa cu titlu omonim a lui Eugene Ionèsco, spectacol foarte bine primit la festivalurile internaționale de teatru de la Ljubljana (Slovenia) și Voronej (Rusia). Naționalul a fost decorat în anul 2004 cu Ordinul „Meritul Cultural” în rang de Comandor. În 2005, teatrul craiovean a primit numele dramaturgului Marin Sorescu.
*
Începând cu anul 2016, în mandatele lui Alexandru Boureanu, agenda culturală a teatrului a fost completată cu programe culturale inovatoare orientate spre identificarea și valorificarea de noi modalități de exprimare artistică precum și cu evenimente multidisciplinare destinate atragerii unor noi categorii de public.
Spectacolele care pot fi remarcate în această perioadă (2016-2025) reprezintă variabila estetică a tranziției spre ceea ce se contura a fi o nouă imagine a TNC, în special prin cooptarea în colectivul artistic a regizorului Radu Afrim (2017), dar și prin spectacole-experiment ale regizorilor din noile promoții: Andrei Măjeri, Radu Iacoban, Natasza Sołtanowicz, Andreea Gavriliu, Cristina Giurgea, Mihaela Drăgan, Catinca Drăgănescu, Florin Caracala, Bogdan Georgescu, Eugen Jebeleanu. Este o perioadă de căutări, reconfigurări, dar și de confirmări care au poziționat Teatrul Național printre cele mai valoroase din țară. Starul internațional al acestei perioade este Declan Donnellan, fondator al Companiei „Check by Jowl”, care împreună cu scenograful Nick Ormerod a montat la Craiova două spectacole de succes, inclusiv în Spania: „Oedip Rege”, respectiv „Hamlet”.
În Festivalul Theater Networking Talents (TNT) dedicat tinerilor regizori și creatori din școlile de teatru din România, dar și din câteva țări europene. Relevante sunt în această perioadă proiectele 11PLUS1 Independent/Contemporan, Gala TNC, Reacție urbană, Naveta Culturală, Hektomeron (premiat de UNITER în 2022), Educăm împreună, coordonate de directorul artistic, Vlad Drăgulescu. Tot acum, regizorul Declan Donnellan, secondat de scenograful Nick Ormerod, devine un afin al teatrului craiovean și pune în scenă „Oedip Rege”, respectiv „Hamlet”, spectacole jucate cu succes la Teatros del Canal (Madrid), Istanbul, Erevan, Ljubljana. „Poduri de teatru”, în 2023, eveniment dedicat împlinirii a 400 de ani de la apariția ediției First Folio 1623 a Operelor Complete ale lui William Shakespeare și a 50 de ani de la inaugurarea actualei clădiri a teatrului, alături de sărbătorirea în 2024 a 30 de ani de la fondarea Festivalului Internațional Shakespeare, respectiv „Săptămâna Purcărete”, eveniment organizat în onoarea ilustrului regizor reprezintă triada evenimentelor de anvergură patronate recent de instituție.
În anul 2020, la împlinirea celor 170 ani de existență, Teatrul Național Marin Sorescu a primit decorația „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer, categoria D – Artele Spectacolului, în semn de apreciere pentru contribuția importantă avută la dezvoltarea culturală a țării. În același an, Custodele Coroanei Române, Principesa Margareta, a conferit Naționalului craiovean decorația regală „Nihil Sine Deo”, în cadrul unei ceremonii desfășurată la Palatul Elisabeta. În 2020, respectiv 2025, Teatrul Național „Marin Sorescu” a fost desemnat gazdă a Galei UNITER, eveniment profesional de tradiție în viața teatrului românesc, revenit la Craiova în acest an, în luna mai.
La mulți ani unui teatru din 3 secole!
Nicolae Coande
........................
Nota Observatorul ;
Nicolae Coande este secretar literar la Teatrul Național Craiova .
Vezi câteva imagini, nostalgice, cu actori care au onorat in vreme scena Teatrului Național Craiovean la rubrica evenimente culturale de pe site ul observatorul.com
|
Nicolae Coande 6/27/2025 |
Contact: |
|
|
