„În vâltoarea vieții” – o mărturie vizuală despre meșteșugul românesc, expusă pe zidurile prezentului
Gardul înviat – o privire prin obiectivul lui Vasile Sârb, în cadrul proiectului coordonat de Centrul de Cultură „Augustin Bena”
Alba Iulia, mai 2025
Revin mereu în țară, dar vara aceasta, după douăzeci și patru de ani de exil, ceva s-a așezat altfel în mine. În fața acestor imagini, nu sunt doar o vizitatoare, ci o fiică ce-și recunoaște rădăcinile. Adevărat vă spun că trec pe lângă un gard și pășesc în altă dimensiune, uite-așa, de azi în alte timpuri ce acum le slăvim. Ce dar mai viu decât acela de a fi întâmpinată cu o mărturie despre rost?
Centrul de Cultură „Augustin Bena” din Alba aduce în atenția publicului o serie impresionantă de fotografii documentare reunite sub titlul „În vâltoarea vieții”. Afișate în aer liber, pe zidurile orașului, aceste imagini surprind cu emoție și autenticitate universul rural românesc, redând o practică tradițională tot mai rar întâlnită: spălarea și îngrijirea țesăturilor de lână în vâltoare.
Protagoniștii expoziției sunt oameni ai locului, îmbrăcați în port popular, surprinși în cadre firești, în mijlocul activităților de zi cu zi. În jurul unei vechi mori de apă, construită din piatră și lemn, se desfășoară un adevărat ritual comunitar: aducerea țesăturilor, pregătirea lor, folosirea vâltorii, un sistem ingenios pus în mișcare de forța apei, și, nu în ultimul rând, uscarea și transportul acestora înapoi acasă.
Fiecare fotografie spune o poveste despre rădăcini, meșteșug, rost. Apa devine fir călăuzitor între generații, iar vâltoarea, simbol al curgerii vieții, capătă un sens profund: ceea ce trece prin ea se purifică, se îmblânzește, se întărește.
Nu știu dacă această temă e prezentă în fiecare an, dar știu sigur că ea m-a atins în această vară cu o forță aparte. Privesc aceste imagini ca pe o rugăciune vie. Cei care țin artele în viață, ca într-o psaltire sacră, merită plecăciunea noastră adâncă.
Această inițiativă culturală nu este doar o celebrare a patrimoniului imaterial românesc, ci și o invitație la contemplare, recunoștință și întoarcere la valorile autentice. Expoziția „În vâltoarea vieții” este rezultatul colaborării dintre Centrul de Cultură „Augustin Bena”, Consiliul Județean Alba și Muzeul Național al Unirii, susținând cu demnitate misiunea de păstrare și promovare a identității culturale românești.
Ce este patrimoniul imaterial?
Este limba nevăzută a unui neam, scrisă nu pe hârtie, ci pe inimile celor care știu.
Este cântecul unei mame când adoarme pruncul, urarea spusă la poartă în noaptea de Anul Nou, mirosul pâinii coapte în cuptorul din spatele casei și firul roșu cusut de bunica, nu pentru frumusețe, ci pentru a păstra o lume.
Patrimoniul imaterial nu se agață pe pereți, și nu se păzește cu lacăt, se păstrează în gesturi, în voci, în priviri, în felul cum se dă binețe, cum zicea moșul meu, Grigore Crișan, cu ochii senini și mâna la pălărie: „Zâua bună să deie Dumnezo!” Este ceea ce rămâne viu, chiar și când ultimul ac s-a tocit, iar roata vâltorii s-a oprit.
Vâltoarea
(dedicată celor care sfințesc cu apă și răbdare veșnicia)
Pe tâmpla timpului, în straie albe,
cu mâini de trudă și dor nestins,
femei și bărbați, la vii altare,
vorbesc cu apa, cum sfinți.
Vâltoarea descântă lâna țesută
gânduri, povești și fire de grai,
să umple cu ele tăcerea străbună,
să îmbrace sufletul în straie de mai.
Roata se-nvârte ca rugăciunea,
apele cântă cu glas de izvor,
lemnul desferecă porți de lumină,
în satul acesta și truda e zbor.
Țesutul, spălatul, întinsul la soare
sunt rugi țesute în fire de soartă,
ca-n fire de lână și-n mâini truditoare
se-aprinde tăcut al neamului cânt.
Text și poezie: Carmen Cristina Oltean
|
Carmen Cristina Oltean 5/7/2025 |
Contact: |
|
|
