Mărturisiri - Buturuga mică răstoarnă carul mare
Proverbul „Buturuga mică răstoarnă carul mare” face referire, la posibilitatea ca un mic obstacol, nebăgat în seamă sau pur și simplu ignorat, să producă un efect neașteptat de mare sau chiar distrugător asupra unui obiect, proces sau fenomen, perceput a fi atotputernic, uriaș sau indestructibil.
S-ar putea ca această vorbă de duh să provină de pe vremea dacilor, când începuseră a fi folosite vehiculele cu tracțiune animală și drumurile erau pline de obstacole, care ar fi putut duce la avarierea sau răsturnarea chiar și a unui car mare. Învățătura ce trebuie trasă de cei care se văd „pe cai mari” este de a nu ignora micile obstacole, și de alege cu grijă calea de urmat, între mutarea „buturugii” din drum sau ocolirea acesteia.
În limba engleză există o zicere similară „A small leak will sink a great ship" (O mică scurgere va scufunda o navă mare), și este un avertisment, atribuit lui Benjamin Franklin, subliniind că și pierderile mici pot avea un impact semnificativ asupra stării financiare generale a unei persoane.
Exemple întâlnim în viața de zi cu zi sau în istorie, de la studentul care ignoră un curs, și apoi pierde un examen, un an de facultate sau de viață, o bursă, un loc de muncă sau o carieră și până la Bătălia de la Podul Înalt de lângă Vaslui din 10 ianuarie 1475, când Ștefan cel Mare, în fruntea unei armate net inferioare ca număr și dotare, aplică o înfrângere zdrobitoare oștilor otomane conduse de Suleiman Pașa.
Proverbul de mai sus se apropie și de parabola biblică a lui David și Goliat din „Vechiul Testament” - Cartea întâi a Regilor, în care David „un copilandru, bălan și cu ochi frumoși”, fără armură, îl învinge pe Goliat, un bărbat puternic, cu arme, platoșă și zale, doar cu o praștie și o piatră.
David însă observase diferența dintre ei spunând: "Tu vii spre mine cu sabia si cu sulița; eu însă voi merge spre tine in numele Domnului Celui-Atotputernic”, la fel ca și Ștefan cel Mare care pleca la luptă, având în frunte Crucea pe care s-a răstignit Hristos. Astfel „buturuga mică” poate fi pusă de Dumnezeu în calea oricărui ”car mare”, fie el numit fascism, comunism, progresism sau altă bazaconie.
David al nostru este eroul pozitiv din basmele românilor, întruchipat într-un flăcău din popor care învinge întotdeauna atotputernicul „Zmeu”, având numeroase capete, care de care mai înfricoșătoare, cum sunt și instituțiile de forță și de suprimare a libertății, care sunt apanajul oricărui regim autoritar.
Vedeți dumneavoastră, poporul crede în basme, pentru că el le-a zămislit, ele sunt legătura cu fibra sufletului românesc. N-au putut ei, turcii, tătarii și multitudinea de popoare migratoare cu nume greu de pronunțat, să ne schimbe limba, tradițiile și credința, nu vor reuși nici o mână de politicieni închinați unor interese străine.
A ajuns poporul român să fie din nou „buturuga mică”, la fel ca înainte de Revoluția din decembrie, când era atenționat cu „stați la locurile voastre”, de către fostul „Goliat”. Artiști, scriitori și jurnaliști sunt chemați iarăși la ordine, atenționați și arătați cu degetul la fel ca în perioada de tristă amintire. Până și maestrul Ion Cristoiu, simbolul presei libere post-decembriste, a fost cenzurat pe TikTok.
Introducerea cenzurii pe rețelele sociale marchează întoarcerea la practicile comuniste, chiar și atunci critica fiind permisă într-o oarecare măsură, dacă era considerată constructivă. Ca și în comunism, în noua societate progresistă, dacă nu ești tolerat atunci „ești bun de legat”. Ne îndreptăm noi oare, către pierderea drepturilor fundamentale ale cetățeanului într-o democrație, a libertății de exprimare și a dreptul de vot?
Libertate, dreptate și credință, asta vrea poporul, asta a vrut dintotdeauna, și pe vremea Imperiului Otoman, și pe timpul Protectoratului Rusiei, și pe vremea Tratatului de la Varșovia și iată că și la ceasul marii integrări europene, poporul are aceleași deziderate. Cum o dăm, parcă tot după aurul, resursele, grânele și copiii noștri le umblă ochii.
Ne alăturăm iarăși, ca de multe ori în istorie, aspirațiilor altor națiuni, uitând de interesele, valorile și moștenirea străbună a acestui neam. Când a început marea integrare, Uniunea Europeană era formată din state suverane, bisericile nu erau transformate în dughene, „tricolorul” era un simbol al unității naționale și nu un motiv de „reținere”, alegerile erau libere și nu îți era cenzurată opinia. Am evoluat, nu glumă!
Și numele Sfântului Prooroc Ilie a fost târât în noroi, chiar în timpul Postului Învierii Domnului, pe scena Teatrului Național din București, spectacolul „Proorocul Ilie” fiind considerat „un atac la credință”, de către Biserica Ortodoxă Română. Teatrul Național însă apără acest spectacol controversat, spunând că "Nu este o blasfemie și nu își propune să ridiculizeze credința", deși promovează aceeași ideologie progresistă ca și Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris.
„Buturuga mică” este și candidatul „aruncat sub autobuz”, cum ar zice americanii, pentru că nu corespunde noului „pat al lui Procust” progresist, cu scopul de a pune în frunte pe cineva „maleabil”, care ne poate îngropa în „somnul cel de moarte” pentru vreo două generații, cam cât durează între două treziri succesive ale „mămăligii” autohtone.
Rămâne de văzut cine e „buturuga mică” de această data.
Ioan Cojocariu
Aprilie 2025, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 4/25/2025 |
Contact: |
|
|
