Câteva cuvinte despre satul românesc
De foarte mulți ani satul romanesc este atacat,insultat,amenințat cu distrugerea,minimalizat.În ciuda tuturor acestor nedreptăți satul romanesc se încăpățânează să existe,să funcționeze,să fie viu și să lupte cu înverșunare pentru starea lui.Aceasta ură împotrivă satului a fost comună tuturor regimurilor politice romanești.Uneori aceasta ură a fost îmbrăcată într-un limbaj lacrimogen sau "sămănătorist" ori într-o indiferență agresivă;alteori(sub comunism) ura a luat forme bestiale,demonice. Mai întâi se cuvine repetat că,, într-un clasament al sistemelor de organizare omenești satul romanesc ocupă un loc de frunte. Începutul satelor se pierde în negura vremii.Oricum, săpături arheologice au atestat existența unor așezări de tip sătesc,pe teritoriul de azi al României,încă din vremea Neoliticului.Prezența structurilor sătești este documentată ,pe același teritoriu,în tot cursul "mileniului întunecat" și mai apoi.Cu toată dreptatea se poate spune că Poporul Roman s-a format "într-un sat"! Atunci când satele încep să fie pomenite în documente scrise,deci din veacul XIII,ele apar că niste structure sociale de o complexitate tulburătoare. Erau structuri omenești care aveau în comun un teritoriu,pe care îl știau al lor "din veci".Fiecare familie avea în proprietate pământ arabil, livadă și fâneață,iar întreaga comunitate avea în devălmășie folosul pădurii,apelor și pășunilor montane.Pământul în devălmășie sub nici o forma nu putea fi înstrăinat,sub osânda blestemului comunitar. Dar dincolo de această realitate economica și sociala care,inevitabil,era cea surprinsa în documentele srise,satul era o fascinanta comunitate spirituala. Întreagă așezare și rânduială se așezau în jurul Bisericii și de fapt,într-un înțeles mai adânc,satul era chiar Biserica,totalitatea poporului rugător.Din aceasta realitate prima decurgeau toate celelalte:sentimental familiei,grija de copii și de buna lor creștere,solidaritatea comunitara.Nu este deci de loc surprinzător că aceste trăiri spirituale s-au exprimat în afara în frumusețea portului și a spuselor.Satul romanesc unea ideal ,"eleganța cu demnitatea și demnitatea cu modestia". Într-o asemenea organizare conducătorii sau,mai exact, fruntașii,se impuneau firesc.Ei erau aceia care dovedeau mai mare pricepere,erau aceia pe care,într-un chip deodata exact și emoționant,documentele îi numeau,"oameni buni și bătrâni". Desigur ar fi greșit și naiv să ne imaginam că în toate satele și în țoață vremea lucrurile s-au dezvoltat numai bine și în chip ideal.Ceeace este important este faptul că satul oferea cadrul care făcea cu putință că lucrurile să se poată dezvolta în bine.Comunitatea se putea dezvolta în bine în întregul ei și în același timp persoana nu era în nimic diminuata,dimpotrivă era promovata și stimata.În comunitatea sătească omul harnic și răzbătător a fost întotdeauna stimat dar numai atunci când el era deopotrivă cu mila și înțelegere pentru semenii sai.Satul romanesc a fost și a rămas un strălucit exemplu de organizare omeneasca și gruparate în uniuni geografice bine delimitate și în care mai toți oamenii erau rudenii de sânge sau spirituale(nași,cumetrii), au alcătuit "țările românești;din Bucovină și până în Almăj. "Tarile" românești au fost și rămas matricea arhetipală a "românismului" și garanția perpetuării modelului existențial romanesc;a înțelegerii romanești a diferenței dintre bine și rău. Satele romanești au fost sub permanent atac,economic,social,cultural.În chip miraculous ele au supraviețuit și modul în care au știut să se adapteze condițiilor fiecărei epoci și să își păstreze identitatea și caracterul este semnul sigur al vitalității lor. În momentul de față,în vremea "globalismului"( care caută să înlocuiască "persoana" cu individul,cu numărul socio-economic), satele romanești se afla sub un dublu atac,din afara și din interior. Din afară, sunt presiunile financiare,taxarea excesivă,"modele" culturale degradante,tentațiile penibile.Din interior, are loc acțiunea mișelească a unor "cozi de topor",indivizi care sunt gata să abandoneze și să neguțătorească ființa satului;prin operațiuni dubioase,prin "concesionari" și așa mai departe. Dar mersul istoriei se schimbă.În ciuda triumfalismului lozincar, "globalismul' se dovedește falimentar moral.Satele romanești vor ieși biruitoare și vor fi în ființă atunci când Cel care sta deasupra vieții și morții va voi să venture ca pleava stăpânirea vremelnica,din nou dovedind că, "apa trece și pietrele raman".
Alexandru Nemoianu
Istoric
USA Michigan
|
Alexandru Nemoianu 3/21/2024 |
Contact: |
|
|
