Incă mai putem alege
Cv.-ului Pr.Prtsg.T.Z.
La începutul lunii Octombrie 2023 lumea în care trăim a devenit încă mai crudă,mai nesigură,mai necruțătoare.
Războiul din Ucraina merge înainte,menținut de cruzimea sistemului dominant;cu tragedii,morți inutile și în general fără rost.Dar această tragedie umană a fost umbrită,minimalizată de vărsările de sânge copleșitoare din Orientul Apropiat.
Un atac militar asimetric(absurd numit de catre apusul colectiv terrorism),pornit de către Palestinieni ,exasperati de viața sordida ce o duc,ca refugiați,de peste șaptezeci și cinci de ani, a fost și este urmat de o înficoșătoare răzbunare a Statului Israel.Avioane de luptă de ultimul tip,artilerie ultra modernă,tancuri perfecționate au fost aruncate asupra unui teritoriu minuscul ,având poate cea mai mare densitate a populației din lume,și care nu are nici un mijloc de apărare.Mii și mii de civili nevinovați sunt uciși sub ochii aceluiași sistem care perpetuează războiul din Ucraina.Mai mult ,cei care ucid sunt aplaudați și încurajați,fără perdea,de același sistem satanic-sodomit,globalismul.Un singur lucru poate fi spus:Videat Deus et Judicet!
Aceasta este lumea modern-globalistă",lumea consumarismului,lumea larmei,lumea dezmatului,lumea care confundă libertatea cu gradul de confort,lumea care caută sa il izgonească pe Dumnezeu și Dreapta Credință.
Sunt nespus de mulți cei care aleg această lume :unii din mimetism gregar,alții din nesimțire,alții din prostie.Dar să nu uităm că toți vor fi obligăți să trăiască nu doar ambalajul strălucitor al globalismului dar și esența lui,care este sânge ,durere,disperare și riscul de a pierde și lumea aceasta si cea care va să vie.
Dar,în nesfârșita lui milă,Dumnezeu ne mai da încă putință de a alege.Dumnezeu a mai păstrat insule de pace.Locuri în care binele continuă să însemne bine și răul continuă să însemne rău.
Cu câteva Săptămâni în urmă,pentru câteva zile, am fost într-un asemenea loc.
Am fost în Borlovenii-Vechi,satul strămoșilor mei,aflat în frumusețea fără egal a Banatului de Munte,un loc la capătul lumii.
Fragmentele de veșnicie pe care le zărim, micile colibe atipice, clăile de fân care suspină, toate aceste frumuseți nepamantesti sunt în fond mici rupturi și corectări în decorul murdar și fals, așezat de negativitatea pură și adepții ei, peste lumea creată de Dumnezeu în chip desăvârșit. Aceste mici spărturi în décor ne uimesc și ne arată o frântură din realitatea veșnică, realitatea care ar trebui să fie ,lumea căii, adevărului și vieții. Lumea care ne așteaptă veselă, zglobie, ordonată,pașnică și liniștită pentru totdeauna. În contemplarea capătului lumii întotdeauna vom simți și auzi suspinul lumii neansufletite care suferă consecințele stării noastre căzute. Nici o clipă să nu uităm că frumosul nu este alta decât manifestarea simțită a Duhului Sfânt , care toate le chiverniseste. Ca și orice alt trup natura ,lipsită de duh ,nu ar fi decât un cadavru, iar frumusețea ei și faptul că noi o putem simți , este dovada prezenței Duhului. Legătura dintre ființa noastră intimă și rostul ei copleșesc.
Acolo oamenii știu că sunt rude între ei,își spun pe nume,își știu și părțile lor bune și pe cele rele și se acceptă cu ele.Acolo oamenii încă știu porcul a cărui carne o mănâncă,planta pe care o mănâncă,prunul din care își fac răchia.Acolo oamenii încă nu au nevoie de ceas și încă mai știu că ceasul nu bate pentru cei fericiți.Acolo rosturile lumii sunt sfătuite,sborite, la scaun în fața porții lui Ilena lu Piticu.Iar aceste rosturi sunt starea vremii,necazurile bătrâneții,reale sau închipuite,nostalgiile unor tinereți care au fost. Femeile stăteau la sbor așa cum au stat generații de femei înaintea lor.Ele interpretau lumea într-o formă care era în perfectă legătură cu cerul,pământul ,locul.Dar mai presus de toate și simbolic,la o aruncătură de piatră, se află cimitirul satului,mortaria si in el mormantul stramosilor.
Mormântul strămoșilor este certitudinea că suntem parte a unei căi pe care trebuie să o străbatem.Mormântul strămoșilor ne spune limpede că existența nu se sfârșește cu nici unul dintre cei care mai trăim,așa cum nu s-a sfârșit cu nici unul dintre cei care au fost.Mormântul stramosilor ne obligă să înțelegem că avem o datorie de împlinit și față de cei care au fost și față de cei care au să vina.Mormântul strămoșilor ne spune răspicat că în această lume nu suntem singuri.Mormântul strămoșilor ne obliga pe toți și pe fiecare,să facem cea mai solemnă făgăduință,că nu vom uita niciodată ceeace datorăm acestor strămoși.
Iar după asemenea sfaturi seara se așterne peste Borloveni.Seara își coboară farmecul și liniștea peste o zi în care soarele a răsfățat cu blândețe. Atunci, când tumultul zilei se stinge încet, este vreme să ne bucurăm de tot ce e în jurul nostru și de cei dragi. Este timpul să mulțumim lui Dumnezeu și Ortodoxiei că un loc ca Borloveniul mai există.Să îi mulțumim lui Dumnezeu că încă mai putem alege între lumea globalistă și Borloveniul veșnic.
Alexandru Nemoianu
Istoric
USA Michigan
|
Alexandru Nemoianu 10/21/2023 |
Contact: |
|
|
