Iubire îngemănată
Plină cu speranță
Am plecat în lume
Cu România-n straiță;
Plină cu viață,
Dor și povață;
Mi-am țesut o ie
Cu crezul luat din glie
Sperând să mă țină vie
Cununa împletită din a mea Românie;
Din vers strămoșesc
Sânziana să deschid
Cerul adoptiv
Canada m-ai îmbrățișat
Am învățat să te iubesc
Plângând cu lacrimi românești
Sub frunze de arțar
Purtând un nou pieptar…
Trăiesc cu dor
Cum pasărea
Nu poate fără cerul ei
Și râul fără apă ;
De umbre și lumină
Mă las îmbrățișată
Zvâcnesc în corzi de violină
Atinsă de arcușul ce suspină
Ce doine zămislește ;
Precum pleoapa-și sărută ochiul,
Sufletul meu caută frumosul
Și cum să nu mă îmbăt
Îmbrățișată-ntre cer și țărnă
Așa cum floarea nu e, fără rădăcina
Și luna fără soarelui sărut
Ce se pețesc, dansează și iubesc
În iatacul nopții cel regesc
De unde strălucesc tăcut
Dăruind o nouă zi, nou început
Și iară sunt mirată,
Flămândă de viață ca un lup
Cum poți să nu te-mbeți de viață
Să stai îngenuncheată in tăcere
Cum strugurele soarbe soare
Se rotunjește și răsfață
Atins de picurii de ploaie
Îmbălsămat de sfântul soare
Un psalm în vie se rescrie
În fiecare împodobită vară de lumină
Din călimara cerului scoboară
Tăcuta liturghie
Se primenește de sfințire
Sângele legământului se așează
Împodobit în cămașa lemnului
Botez de soare, cer și humă…
Nobila teamă
Nu mi-e teamă să mor de sete
Nici de foame
Aș muri de n-aș mai avea păduri
Tăcerile să le-ascult
Cărări să cutreier
Cer să privesc și să mă-mbăt
De albastră celestă mirare
Mângâieri de vânt să m-alinte
De soare săruturi
Câmpuri cu pieptare de flori
Spectacolul lui Dumnezeu țesut in culori
Nu mi-e teamă de otrăvuri și răni
Mi-e teamă să nu pierd versul
Ce-mi ține aprins fiorul de dor.
Pasărea
Nu vom ști niciodată
Dacă pasărea se naște cu aripi egale
Doar că zborul ei atinge cerul
Unde noi abia mai privim
Pasărea s-a născut să se înalțe
Fără teamă că va fi doborâtă
Fără să se compare cu altă pasăre
Cântă fără să aștepte ceva
Își alege copacul, fără să îl acapareze
Cuibul și-l clădește pe măsura trupului ei
Bea apă când îi e sete
Ciugulește ce găsește doar cât are nevoie
Vine și pleacă în tăcere
Lăsând copacul, atingerea cerului, unei alte păsări…
În vise
În albia nopții,
Despuiată de gânduri
Mă scald în vise;
Neștiind ce să mai doresc,
Trec dincolo dimineața
În lumea amorțită,
Ca o pânză goală
Ce pictorul n-a apucat
să zămislească;
A dus culorile cu el dincolo
Să-l îmbuneze pe Dumnezeu
Când îi va rosti sentința
Sperând că pânzele vor fi râvnite
În viața viitoare
Când se vor naște cei
Ce-i vor iubi arta...
Carmen Oltean
Toronto
|
Carmen Oltean 7/1/2023 |
Contact: |
|
|
