Rătăcitori prin vreme
Acum e vară, acum iarnă,
Timpul începe să cearnă,
Valsează-n anotimpuri, clipe,
Povești încep să se-nfiripe.
Speranțele-ncep să răsară
Ca florile în primăvară,
În amintiri se scrie timpul,
Mereu se schimbă anotimpul.
Fuioare de-amintiri se țes,
În povești fără de-nțeles,
Încet, trec veri și toamne vin,
Se plimbă timpul prin destin.
Cad zilele din calendar,
Și le-nghite timpul fugar,
În viață iarna se așterne ,
Suntem rătăcitori prin vreme.
Timp și timpuri
Frânturi de viață-ntr-o iarnă
Venită parcă din alt timp,
Cănd fulgii nu vor să cadă,
Stau pe creste de Olimp.
S-a scurs încă-un an buimac,
Zdruncinat de neputințe,
În trecut zilele-i zac,
Brăzdate de suferințe.
Iarna s-a ascuns de noi
Ghioceii-au răsărit,
În copacii încă goi,
Crengile-au înmugurit.
Anotimpuri se încurcă
Se-amestecă-n calendar,
Îi dau timpului de furcă,
Se scurge timpul, bizar.
Speranțele de an nou,
Abia dacă se zăresc,
Stau ascunse, nimic nou,
Zorii ne neliniștesc.
Tulburi vremuri se arată
Printre molimi și război,
Abia le vedem, e ceață
Suntem tot mai triști și goi.
Derutați, debusolați,
Ne căutăm izbăvire,
Suntem tot mai încercați,
Dorim pace și iubire.
Scrisoare de pe Marte
Sunt un biet poet
Bolnav de cuvânt,
Ce-nșiră povești
Idei împletind,
Vă scriu de pe Marte,
Pe-o stea trimit vești,
Adun dintr-un crater
Cuvinte ce zac ,
De când Universul,
Se scutura de șoapte.
Uitate demult
Într-o groapă stelară,
Sunt așa învechite
De parcă-s bolnave,
Am deschis un spital
Unde cuvintele triste
Vor fi reanimate
Și așezate-n în versuri,
Într-o frumoasă carte.
M-a-nghițit Universul
Îi sunt de mult ostatic,
Am fost pedepsit
Pentru-a mea îndrăzneală,
Și tot rătăcind
Am ajuns pe Marte,
Fără hârtie și fără cerneală,
Cu magic praf de stele
V-am scris această carte.
|
