21 Martie - Ziua Internațională a Poeziei
Toți sărbătorim poezia prin iubire... găsim poezia prin căutarea diamantului în adâncurile vieții...suntem închinați la altarul frumosului...ne îmbătăm cu mireasma trandafirilor...ne îmbătăm de albastrul cerului...ne minunăm la atingerea tălpilor desculțe în iarbă, la atingerea tălpilor pe nisip...ne lăsăm vrăjiți de imensitatea mărilor...ne lăsăm ademeniți de misterul pădurilor...ascultăm șoaptele îngerilor, toți avem trăire, poezia este trăire, trăire adusă pe culmi, trăire din cădere, înălțare, dor, trăire prin dăruire, toți avem poezia în noi înșine, scrisă, creată, citită, dăruită, trăită.
În brațele cuvintelor
În brațele cuvintelor am mângâieri topite
Parcă aud o lira, parcă mă arde un foc
Mă alintă, îmi șoptesc, mai nou mi se înșiră în vise
Dimineață nu le mai găsesc, le-am văzut scrise
Pierderea lor mă arde ca lovitură de bici
Cine îmi șterge visele dimineața
Mă caută, mă mijesc, mă prind
Parcă prind fluturi, nu pot ai ține, nu-s ai mei
Găsesc ei floarea lor în lume unde pleacă.
Când vor pârgui cuvintele
Ce-n gură flămândă a omului răsună
Dacă nu dăruite prin faptă
Parcă sunt struguri necopti câteodată, mai au nevoie de haina verii
Altă dată îmi par prea dulci
Eu caut aroma de dor a mărului dulce-acrișor
Ce-mi strepezea dintii în copilărie
Cuvintele călătoresc din veacuri pe aripile timpului
Bătrâne cu plete argintii, mai vii decât atunci când au fost scrise.
Cel ce iubește
Cel ce iubește știe parfumul florilor adorate de aleasa lui
Știe ce o face să râdă, să plângă
Să îngenuncheze dansul inimii ei
Știe dacă preferă noaptea cu stele ori dimineața cu rouă și soare
Știe cât de dulce îi place cafeaua
Va renunța la ce îi place mai mult
Îi va arata din îmbrățișarea lui că ea e aleasa
Când o va ține de mână vor simți o curgere topită
Ca și când s-ar iubi sub clar de lună
Când ea visează, va simți înariparea ei, îi va sorbi privirea
Precum picurii ploii adapă pământul în secetă
Când se vor uni, vor rodi precum câmpia mănoasă
Împresurată cu maci, aprinzând cerul
Îi va ști muzica sufletului, ce adoră
Când o va găsi, va ști că ea e unică
Că a dorit-o mereu, că l-a ținut treaz
Când fără să o cunoască, sufletul lui o căuta
Trandafirul îmbobocit a înflorit din prima privire
Pecete a fost scrisoarea cu timbre, un dans topit
Stelele s-au aprins, un foc ardea, cu cerul se unea
Fremăta marea, iubirea se înălța!
Viața mea e țesută din fiori si flori
Am primit, am dăruit!
Am învățat, am muncit, am dat viață, am învățat lecții de la copii, de frumusețe, iubire, umilință!
Sunt om, sunt mamă!
Sunt simplitate, iubire, dăruire!
Ard, curg, mă zbat, încerc, trudesc, îmbrățișez, iubesc!
Știu taina pământului din îngenuncherea mea în fața muncii, tainele cerului din împărtășirea rugilor, mi-a răspuns cu lacrimile lui prin ploi blânde, le-am primit în suflet îmbrățișarea, știu taina ierbii din umblari desculță, mi-a răspuns cu fragii dulci ai copilăriei, cu toporasii parfumați, m-am spovedit cu cerul și pământul, împărtășit cu soare și vânt, m-am cuminecat cu parfum de flori de liliac și salcâmi.
Mâinile mele muncă nu au pregetat.
Zile pline cu bucurii, și încercări m-au adus aici pe aripi de îngeri.
Știu dansul vieții, magia Ciulendrei...
Pământul dăruiește, noi luăm.
Pădurile îmbrățișează, le iubim alintul.
Soarele ne dă viață, o trăim.
Florile ne încânta, le savurăm parfumul, fericirea, pictăm zâmbete, scriem versuri, ne lăsăm vrăjiți.
Luăm și dăruim!
Carmen Oltean , Toronto
|
Carmen Oltean 3/21/2022 |
Contact: |
|
|
