Urare pribeagă
A trecut Crăciunul, alb...ca un ecou
și ne-a dat lumină albă...din Treimi.
noi - cu sănii albe - către Anul-Nou,
prin troiene albe suntem velerimi.
Ne e dor de Țară, ne e dor de noi,
ce-am lăsat pe praguri dorul nostru alb.
rătăciți prin lume - azi venim la voi,
la Ceahlău, la Mare, la trecutul dalb.
Dă-ne Doamne aripi să zburăm...acasă.
trăiștile ni-s pline...cu lacrimi de dor.
Românie-Mamă...te rugăm: ne lasă
să-ți punem urarea noastră - în pridvor:
Anul-Nou să-ți fie cel mai strașnic fiu.
Anul-Nou să-ți fie harnic și bogat.
Anul-Nou să-ți facă zâmbetul zglobiu.
Anul-Nou în frunte fie-Ți brav bărbat.
fie toți poeții...-n suflet cu românii,
să pună-n poeme doar psaltiri de salbe;
ȚARA, de-ar fi verde...s-ar usca stăpânii
și-am cînta cu Anul...Nou - florile dalbe...
dec.- 2020, la Montreal.
|
George Filip / Montreal 12/30/2020 |
Contact: |
|
|
