Tăcerea
Tăcerea e șoapta universului
navigând pe împlinirile destinului,
desculță, cu haine ușoare de nori,
mutând orizontul spre singurătate
convinși că putem atinge veșnicia.
Tăcerea lasă lumina să izbească,
setea sa de infinit nu are portativ
pentru înțelepciune și adevăr,
poate îneca o jubilare estetică
ignorând zăgazul lacrimii cuminți.
Tăcerea ne dezmiardă răsăritul
în murmurul unui nai nevăzut,
mai pur decât ochii stelelor,
care sunt nemurirea eternității.
Să ocrotim nemărginitul tăcerii
cu o flacără sfântă a iubirii.
Într-o nouă grădină
Iluzia stă pe vârsta abandonată
născând mereu călătoriile inutile
în ceața din golul inimii ruginite,
unde lumina e căutată-n întuneric,
vindecând regretul cu splendoare
prin gânduri simetrice liniștite,
dezvelitoare ale tainelor de umbre.
Frânturile de viitor sunt fără rimă,
lăsând subconștientul prea obosit,
în căutarea unei rădăcini de vise
cu lumină fără suspin în suspin.
Dar cu raze pe murmurul de frunze,
învățătorul de pace în tihna divină,
cu uitarea trecutului de neliniști
ne duce undeva într-o nouă grădină.
Lacrima ochilor
Umbra nu trăiește fără lumină,
gândurile care tac nasc visele,
clopotele bat taina așteptărilor,
nu vin tornade în adierea vântului,
dimineața rabdă sincer înserarea,
soarele vede splendoarea apusului
și ne învige lacrima ochilor .
Poezia odihnită pe prispa inimii
alungă parantezele destinului,
din drumul între rădăcini și flori ,
tresărind la șoaptele tăcerilor
lângă izvorul dorului de zâmbet,
uitând mereu poteca întristării
pe rima versului fără cuvinte.
Împart amintiri fără întuneric
care să învingă lacrima ochilor.
Comoara graiului cel sfânt
Pentru dorința împlinită a bucuriei
mama a pus în dimineața vieții mele
tezaurul născut din brazda pământului
o sămânță a graiului cel sfânt românesc
pentru armonia inimii mele ca să trăiesc.
Cuvinte cu și fără suspine aduc versul
în doina sau romanța albastrului din cer
cu murmurul de nai icoană de lumină
binecuvântată din înaltul Caraimanului
pentru blândețea și puritatea neamului.
Cuvintele ascunse în blândețea tăcerii
prin taina bradului unic cu șase tulpini,
fac îngemănarea cu veșnicie fără miracol
a Colonei infinitului cu Poarta sărutului.
|
Constantin Rusu 5/7/2020 |
Contact: |
|
|
