Sloganurie si simboluri opsnoiste
La sfârşitul acestei luni, aniversăm trei decenii de la un eveniment pe care iniţiatorii l-au definit ca „revoluţie”, dar pe care cei care l-au trăit pe pielea lor l-au botezat „loviluţie”, „busculadă”, „emanaţieʺ sau ‒ contribuţie personală ‒ „paranghelie cu pocnitori”. (Ne)glorioasa aniversare mi-a prilejuit următorul catren festiv:
DECEMBRIE 2019
Aniversăm azi trei decenii
De când sunt aburiţi mirenii,
Fiind mirenii fericiţi
Să fie-ntr-una aburiţi.
Mai departe, răscolind prin arhivele personale, am găsit circa cincizeci de epigrame cu această temă. Dintre acestea, m-am decis să culeg aici câteva exemple axate pe un element definitoriu, şi anume, sloganurile opşnoiste.
Dacă ne aplecăm în mod aprofundat asupra istoriei, observăm ca orice revoluţie care îşi merită numele, are nevoie de sloganuri şi simboluri care să mobilizeze, să incite masele, recte prostimea.
Ȋn absenţa unor asemenea instrumente, şansele de reuşită sunt minime. Istoriografia noastră recentă a fost presărată cu astfel de sloganuri mobilizatoare. Să ne amintim numai de:
• RPR-URSS, sunt in veci prietene
• Ana Pauker şi cu Dej/Bagă spaima în burgheji
• Agresor american/Ieşi afară din Vietnam
• Ceauşescu reales la al enşpelea congres
• Ceauşescu, PCR/Ne-au băgat la ra-ţi-e
Ca urmare, respectând cutuma istorică, loviluţia din decembrie opşnouă a apelat din plin la asemenea lozinci sau elemente de iconografie propagandistică. Am încercat deci să ilustrez fenomenul prin epigrame definitorii.
Prima dintre aceste piese este inspirată de un slogan criminal care a generat un număr dramatic de victime; şi care, cel mai probabil, a fost conceput cu acest scop:
SFORĂRII DE CRĂCIUN
„Se trage-n televiziune!˝
Un crainic pe ecrane zbiară,
Şi o întreagă naţiune
E trasă – înc’odat’ – pe sfoară.
Şi o alta de genul „De ce m-aţi dus de lângă voi?˝:
PRAF ÎN OCHI
„Azi în Timişoara,
Mâine-n toată ţara"
Care – drăgălaşa –
A-nghiţit gogoaşa.
Nimic rău nu ni se poate întâmpla când :
ARMATA E CU NOI
Cu uruit de tancuri în şuvoi,
Percepem că „armata e cu noi”;
Iar asta ne asigură, măi frate,
Că astăzi suntem în… securitate.
Pentru legitimizare, mişcarea are deasemenea nevoie de paralele istorice cu evenimente similare, ceea ce încerc a ilustra aici :
MAREA REVOLUŢIE DIN OCTOMBRIE ŞI MITITICA DE CRĂCIUN
Concurând cu bolşevicii
În elanul proletar,
Îl dădură-n gât miticii
Pe Cizmar – că n-aveau Ţar.
Si aici, unde explic originalitatea actului nostru în raport cu ce făcură cehii :
REVOLUŢIE DE CATIFEA? AŞ!
Catifeaua cam lipsea,
Şi atunci românu' brav,
Ciopârţind la o manta,
A-ncropit-o din postav.
Vorbind de legitimizare, similar cu cazul “ilegaliştilor” de odinioară, s-a identificat, în mod justificat, necesitatea “certificării” eroismului presupuşilor participanţi, certificare care i-ar fi făcut invidioşi pe un Decebal, Tepeş, Mihai Viteazu sau Ioan Vodă:
EROII REVOLUŢIEI
Această epigramă o dedic
Lui Mişu Cioc, o marfă de amic;
Căci de la el primit-am drept cadou
Ţidula, parafată, de erou.
DIPLOMA DE REVOLUŢIONAR
Certificatul ăsta rar –
De-l ţine tata înrămat –
Am vrut să-l cer, ş-am renunţat…;
Aud că-l fac ereditar.
Trecând la simboluri, ajungem în mod necesar la popularul steag cu gaură:
BRAZII, SCHELA DE ŢIŢEI…, I-AM TĂIAT FIIND NOI LEI
Pe-al Mioriţei tricolor meleag,
Făcurăm ditai gaura în steag,
Căci ne-am gândit să fie steagu-n ton
Cu turu’ destrămat din pantalon.
Şi, ca să închei această luare de poziţie, o opinie personală, cu care sper să agreaţi, este că sloganul definitoriu al evenimentului respectiv ar fi trebuit să fie:
„Jos tiranii,
Sus şnapanii!“
|
Sorin Finchelstein 12/9/2019 |
Contact: |
|
|
