O zi de vara romaneasca la Surrey
Surrey este un orasel frumos, curat, inverzit, la aproximativ 50 km distanta de Vancouver, mult mai aproape de granita cu America. In acest loc binecuvantat de Dumnezeu, de peste 17 ani, functioneaza Biserica Sfantul Nicolae. Parintele Paroh Cornel Dragomir care slujeste la aceasta biserica este preotul care ofera un sfat, este omul de la care putem invata o lectie a rabdarii, a respectului si a muncii. Ajutat de Bunul Dumnezeu, alaturi de sotia sa Preoteasa Ligia Dragomir, sprijinit de enoriasi si impreuna cu romanii din zona, a creat in Port Kells, un cartier al orasului Surrey, un loc de peregrinare si rugaciune pentru cei care vor sa se simta pentru cateva ore cat tine slujba, ca acasa, in Romania.
De multa vreme imi doream sa ajung la aceasta parohie dar sambata, 29 iunie, 2019, Dumnezeu mi-a indreptat pasii si mi-a indeplinit dorinta. Rasuflu usurata cand intru in curte: in sfarsit, am ajuns! Respir adanc si ma bucur. De ce? Pentru ca in strainatate biserica ii aduce pe romani impreuna, alina doruri si intareste credinta.
Dimineata am participat la Sfanta Liturghie in care s-au sarbatorit Sfintii Petru si Pavel. Dupa slujba a urmat o frumoasa sarbatoare romaneasca – picnicul verii. Pentru ca biserica are un spatiu generos, este inconjurata de copaci, de verdeata si flori, cu o curte mare si ingrijita, cu loc de joaca pentru copii, cu bancute, copertine pentru soare ce loc mai potrivit putea fi pentru picnic decat aceasta? un loc in care simti un bine desavarsit!
Acolo am intalnit oameni veseli din fire, asa cum sunt romanii carora le place si vinul si cantecul, care stiu sa se bucure de viata, iar legatura spirituala dintre oameni devine si mai puternica. Acolo am gasit o mica Romanie cu oameni care nu au renuntat niciodata sa traiasca si sa simta romaneste. Toti stiu sa incinga o sarba, o hora, le place sa asculte muzica romaneasca, sa poarte costumul popular. Pentru multi chiar si gustul mancarii trebuie sa fie acela pe care-l stim din copilarie.
Asa se face ca in aceasta mica Romanie am gasit « Gradina de Acasa ». Am regasit aroma inconfundabila al leusteanului, al tarhonului, al mararului, al cimbrului al mentei. Toate aceste plante, ale carori mirosuri iti amintesc de Romania, sunt plantate in straturi sau in ghivece mari, ingrijite cu dragoste de catre Parintele Corneliu Dragomir un gospodar fara pereche. Pe langa plantele aromatice, pe langa flori, in Gradina de Acasa cresc cativa pomi fructiferi : peri, pruni, meri, nuci, smochini etc. Dar cand am zarit visinul in care atarnau « globuletele rosii » ce atrageau copii, si nu numai, mi-am amintit de visinul din gradina copilariei mele, imagine ce o port in suflet si acum printre straini. Cata bucurie! Cate daruri minunate am primit de la natura, de la Dumnezeu!
Intr-un colt al gradinii este amenajat un loc mirific, un loc pe care dupa ce l-ai vazut nu poti sa-l uiti. Un loc care te umple de atata pace si senin, un loc in care simti cum coboara pacea Duhului Sfant.
Despre ce este vorba? Anul trecut, in decembrie 2018, cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, a fost ridicata si sfintita o frumoasa troita sculptata, in lemn de cedru. Aceasta troita a fost inaltata in cinstea eroilor, iar la baza ei Parintele a adus pamant din Cimitirul Eroilor din Romania. In fata troitei a fost asezat un postament al Maicii Domnului, urmand ca un alt postamen, cu bustul marelui poet Mihai Eminescu, sa fie asezat chiar sub teiul deja inflorit, iar in partea opusa va fi asezat bustul lui Stefan Cel Mare.
Ma asez pe o bancuta, in pace si tihna, inconjurata de un curcubeu de flori, mangaiata de lumina blanda a soarelui, ridic privirea spre cerul albastru si ma intreb : Aici esti tu, Doamne? Aici, printre crestinii din biserica!
In numele crestinilor prezenti la aceasta sarbatoare a verii, subsemnata, cu recunostinta si drag, aduc zeci de multumiri tuturor celor ce s-au implicat in organizare, oameni sufletisti, care timp de nenumarate ore au trudit, uitand ce este oboseala pentru a ajuta, fie prin munca, fie prin donatii, ori prin faptele lor sa ne simtim « ca acasa », pe plaiurile mioritice.
Ei bine, in aceasta zi, am gasit la Biserica Sfantul Nicolae, o trăire și o unitate cu totul și cu totul speciale. A fost bucuria lui “acasa” si bucuria credintei. A fost bucuria radacinii sadite in Romania si in Ortodoxie si bucuria aripilor care permit zborul peste mari si tari, spre vise ce se transforma in realitate.
E bucuria vietii si a responsabilitatii care se traiesc frumos si responsabil in Hristos!
pt Observatorul
Dorina Cornelia Aldea- Vancouver
|
Dorina Cornelia Aldea- Vancouver 7/9/2019 |
Contact: |
|
|
