Despre cartea "De la baptist la Bizanț" de James Early
CUVÂNT ÎNAINTE
Într-o epocă în care Ortodoxia este scuipată asemeni Mântuitorului pe Cruce, semn că-și împlinește menirea de a converti lumea la Cel Înviat, cartea-mărturie a lui James Early, Părintele venit la Ortodoxie prin voia lui Dumnezeu, îmi pare asemeni purtării Crucii de către Simon Cirineul (Marcu 14.21).
Chemat dintr-o țarină în Împărăție, James Early asumă franc și distins, asemeni unui călător care și-a descoperit orizontul liniștii, taina creșterii liniștii sale. Veți citi un jurnal de bord, o alcătuire de suflet și de asumare a unei opțiuni pe viață și pe moarte, asumată pe veșnicie. Un bun îndreptar duhovnicesc pentru cei care cântă moartea Ortodoxiei doar pentru că nu o cunosc. Asumând Ortodoxia, Părintele James Early asumă exigențele ei în întregime. Aproape că pentru noi, cei care ne lăudăm a fi născuți ortodocși, propune o restartare a fundamentelor noastre de mărturisire: Evanghelia, Liturghia, Crucea aprinsă de razele Învierii. Trebuie să recunosc că instinctiv, după primele pagini ale lecturii, mi-am întors filele propriului jurnal de adolescență atee în fapt, încât îmi pare că, fără să străbat continente, mi-am regăsit un frate de căutare. Aviz, cuminte, înțepeniților în ortodoxisme, frânturi de Ortodoxie păstrate parcă în ulcioare crăpate sub presiunea orgoliilor noastre.
Aud foarte des în întâlnirile cu tinerii: cum trebuie să ne purtăm cu baptiștii ori penticostalii, adventiștii ori mai știu eu care dinte cei care-și caută ritmul duhovnicesc în ritmul lumii? Le spun mereu că pentru a ține de partea Evangheliei mărturisirea noastră, trebuie să cunoaștem Evanghelia și să o mărturisim prin fapte, evitând mofturile și ifosele, căutând mereu la aproapele nostru, oricât de departe ar părea de modul nostru de a gândi. Dacă nu, vom fi mereu niște țignale de avertizare, nu cântarea de harpă gata să crească în inima noastră cântarea psalmilor biruitori. Le spun mereu că e nevoie să ne descoperim Liturghia în conținutul ei mărturisitor nu doar în forma ritualică, în esența sa evanghelică nu doar în istoricitatea ei entuziasmantă. Nevoia de mistagogie și ritual, suferința omului contemporan, poate fi vindecată și prin astfel de scrisori de iubire la adresa Învierii care ține Ortodoxia. Citind cartea am avut sentimentul că sunt fratele fiului risipitor, prea atent, uneori, la întâlnirile cu prietenii și neatent la drama Tatălui, care are nevoie și de mine ca să-și împlinească menirea de Așteptător și Aflător al celui pierdut. Nu, nu am curajul de a merge, decât rareori, după cel pierdut printre roșcove și păstoriri de porci...
Cartea Părintelui Early mi-a adus aminte că e posibil, că merită să crești relația cu celălalt și să-i asiguri cunoașterea destinsă a Ortodoxiei. Le mai spun tinerilor că oricum, ne trebuie răbdare multă, în 2000 de ani și ei, care vin de departe, vor fi ortodocși. Cred, acum, că răspunsul meu are un suport de „curs”. Cartea acestui Avvă al venirii la Ortodoxie. Căruia-i sărut mâna pentru curajul de a nu renunța la frumusețea Învierii și așezării în veșnicie. Exigentă, convertirea obligă la exigență. Cartea aceasta ne oferă modelul exigenței dinamice și luminoase. Semnul că Împărăția Cerurilor se ia cu asalt.
Pr. Constantin Necula
Facultatea de Teologie „Sf. Andrei Șaguna”, Sibiu
|
Pr. Constantin Necula 1/18/2019 |
Contact: |
|
|
