Versuri
MĂ DOARE
Mă doare privirea pe câmp părăsit
Pierdută prin ierburi de fân necosit,
Prin glod de pământ demult nearat
Prin plopi singuratici la margini de hat.
Mă doare auzul de cântec de ciori,
De zgomotul sumbru ce naşte fiori
Când zumzăie-n aer ciulini legănaţi
Şi-n tinde se-aude suspinul de fraţi
Mă doare mirosul de gând râncezit
Ce încă-şi găseşte un somn liniştit
Fugind de puterea născută din dor
De iubire de ţară şi drag de popor.
Mă doare simţirea pierdută de mulţi
Acum dezbrăcaţi şi aproape desculţi
De tot ce cu drag pământul le-a dat
La munte, la şes, la oraş sau la sat.
Mă doare speranţa aflată-n pridvor
În orice moment pregătită de zbor.
Străbunii ar plânge de-ar şti că chiar veacul,
Trăirii decente, n-a găsit leacul.
SE MIŞCĂ ŢARA
Se mişca ţara cum s-a mai mişcat
Când legi pentru hoţie se-ngrămădesc de zor.
Ani mulţi în şir prea mult din ţară s-a furat
Minţind poporul brav, flămând şi răbdător.
Nu puneţi talpa grea pe singura speranţă
Ce încă mai avem aici lângă Carpaţi !
Nu sugrumaţi dreptatea ! Nu puneţi cutezanţă
Corupţilor, hoţiei, când vor să le fim fraţi.
Vrem ţara cea străbună să fie luminoasă
Aici, noi, ne-am născut şi-aici vrem să trăim.
Pământul ei ne cheamă. El plânge când ne lasă
Ca nişte câini pribegi pe un pământ străin.
Să luaţi aminte astăzi, aleşi la cârma ţării !
Noi nu v-am pus acolo gândind că veţi fura
Şi ultima speranţă a existenţei noastre.
Să-nvingem pe corupţi noi încă vom lupta.
|
Vărzaru Domnica 11/15/2017 |
Contact: |
|
|
