Atitudini: Exemplul personal
Fiecare om îşi doreşte ceva în viaţă.
Unii caută în principal să posede va-lori materiale însemnate: case mari, maşini scumpe,conturi serioase etc. În acest caz, cam orice religie sau filozofie le va spune că nu sunt pe o cale prea bună.
Alţii, mai elitişti, nu au interes sau, dimpotrivă, au dispreţ pentru aceste valori "lumeşti", concentrându-şi atenţia şi dedicându-şi eforturile pentru acumularea de cunoştinţe, pentru contemplarea frumuseţii lumii, pentru pătrunderea înţelepciunii şi pentru dobândirea gloriei.
Evident, cresc interior – şi asta este minunat, ajung la un nivel remarcabil, numai că într-o zi, ca orice om, ca şi cei care umblă după acumularea de bogăţii, primesc vizita unei "doamne" tăioase, care îi suflă din lumea noastră, odată cu tot ce au în minte şi în suflet.
Atunci, nu poţi să nu te întrebi : pentru ce atâta citit, studiat, analizat, învăţat sau străduit economiceşte peste nevo-ile curente? Prost sau deştept, necioplit sau rafinat, sărac sau bogat, ipocrit sau corect, fă-ţarnic sau altruist, sfârşitul pare pentru toţi la fel.
S-ar putea spune că viaţa este o şcoală pentru suflet. Probabil că aşa şi este.
Nu ni se pare nimic în neregulă cu a câştiga bani mulţi, dar ni se pare o mare risipă ca ei să fie cheltuiţi doar pentru sine, atunci când necesarul vital a fost acoperit.
Credem că sensul nostru în viaţă este să luăm de la ea cât de mult putem, în felul fiecăruia, - şi să-i redăm cel puţin la fel de mult, prin ceea ce facem pentru alţii, pentru lume. Uneori, însă, ai impresia că totul se re-duce, nu numai la bani, dar şi la pute-re, la dorinţa de a domina, de a-ţi arăta forţa, punând-o în evidenţă prin contrast cu neputinţa altora, mai slabi de-cât tine. Si istoria se repetă. Mai întâi la nivel de individ, ca mai târziu să ajungă până la nivel de naţiune.
Câte războaie nu se iscă doar ca să po-tolească frustrările unui conducător avid de putere! Câţi oameni nu sunt antrenaţi într-un conflict fără să ştie pentru ce luptă ! Aşa se face selecţia naturală ! Sau, mai degrabă, cea umană...
Un om puternic care-şi cunoaşte valoarea nu are nevoie de o confirmare din partea celorlalţi.
A fi puternic, înseamnă, însă, să ai puterea să fii bun cu cei din jurul tău, să mergi mai departe, să fii generos, să-ţi sprijini semenii, să alini sufleteşte, să descreţeşti frunţile mohorâte, să îţi sa-crifici comoditatea pentru un dram de bucurie pe care-l poţi oferi altcuiva, învingându-ţi limitările şi egoismul.
Viaţa ne oferă surpize în fiecare zi. Nu toate schimbările pe care le trăim în viaţă sunt întru progres, însă chiar şi cele mai nedorite consecinţe pot de-veni, la un moment dat, repere pentru o evoluţie viitoare.
Cea mai severă cădere, cel mai usturător eşec, pot da apoi prilejul celei mai frumoase ascensiuni.
Tot ce trăim ne defineşte, dar nu atât ca poveste a întâmplărilor în care suntem implicati, cât ca imagine a sufletului nostru, a fiinţei noastre.
Meseria sau averea noastră, familia sau naţionalitatea, religia sau politica la care aderăm, sunt doar aspecte formale ale unei mai profunde vieţi care clocoteşte în sufletele noastre şi pe ca-re o descoperim ca pe un miracol în fiecare zi a vieţii noastre.
Avem datoria de a mişca lucrurile, de a nu funcţiona în gol, de a comunica. Inteligenţa pe care o acumulăm, multă sau puţină, trebuie să rodească, să fie dată mai departe, în forme de aceeaşi bună calitate sau de nivel superior.
Urmele pe care le lăsăm, în scurta sau lunga nostră viaţă, pot fi un exemplu pentru cei din jurul nostru, familie, prieteni, comunitate, sau pot dispărea, uşor, în negura vremii. Depinde de fiecare dintre noi.
Vă dorim să aveţi o vară relaxantă şi frumoasă în continuare.
|
Puiu Popescu 8/1/2017 |
Contact: |
|
|
