Martor la poezie de clasă
Doar vreo două duzini de spectatori îl aşteptam pe poetul musafir Adrian Munteanu, să intre în scenă. Era linişte ca într-o seară târzie pe peronul unei gări. Şi iată că din spatele sălii, cu o valiză în mână, a trecut printre noi un călător. Acesta era poetul care venise din Braşovul de departe spre a ne convinge că...”mai întâi a fost cuvântul.” Noi cunoşteam adevărul acesta Divin, dar ne plăcea să ne convingem din nou. Noul sosit ne privea în ochi lăsând impresia ca parcă ne-ar cunoaşte de undeva, nu a salutat măcar, a privit în jur apoi şi-a pus valiza pe un scaun. Liniştea se adâncea mereu. Omul nostru era blând ca un Hemingwei după o coridă. Şi tăcea mereu. Ştiam de la marii oratori ai antichităţii că tiradele publice erau sonore, rostite pe acorduri de vibraţii nemuritoare, înflăcărate şi convingătoare. Şi mai ştiam că marii rostitori de cuvinte îşi sfârceau marile tirade cu celebra frază rostită în latină...”sic erat demonstrandum!” Dar n-am fost dezamăgiţi. Poetul îşi pregătise bine trucul. El ne vorbea prin mimică şi prin gestică. Poetul devenise actor iar actorul rostea din poet. Îl aveam în faţă pe ARTIST. Şi artistul şi-a intrat în rol...Marele sonetist şi-a înlănţuit sonetele într-un discurs recitat publicului pe care l-a captivat şi l-a făcut părtaş la fenomenul poetic. Vă reamintesc că oratorii antichităţii foloseau adesea tonalităţi înalte. Vă amintesc şi că prin secolul nostru nostru nouăsprezece s-au mai răstit la omenire câţiva nebuni proverbiali ca lenin, stalin, musolini, hitler, hrusciov, ceauşescu etc...dar lătratul lor nu a convins pe nimeni de nimic. Adrian Munteanu şi-a rostit poemele-sonete aproape şoptit dar cristalul vocii lui mângâia sala cu dolce farniente. Plus gestica...modul acesta original de a comunica al Artistului.S-a rostit poezie mai gravă şi mai dulceagă. Glumele nu şi-au găsit locul de-a lungul tiradei de trei sferturi de ceas. Şi tot atât de firesc a revenit liniştea. În scurtul cuvânt de încheiere poetul ne-a zis...”acesta sunt eu...” Au urmat autografele, pozele, strângerile de mâini şi...LA REVEDERE.Volumul cu sonete „FLUTURELE DIN FÂNTÂNĂ” a plecat în casele multor români. Plus un disc cu vocea-autograf a poetului rostindu-şi sonetele. Să nu uit o remarcă originală: am aflat că râul Tâmpa este un afluient al St.Laurentului nostru din Canada adoptivă.Vroiam de fapt să spun că lianţi nevăzuţi îi leagă pe românii de pretu-tindeni. Cu alte cuvinte...SÂNGELE APĂ NU SE FACE. Mulţumim poetului Adrian Munteanu fiindcă a venit la Montreal să ne bucurăm niţel de-ampreună.
Iullie – 2017, la Montreal.
|
George Filip 7/30/2017 |
Contact: |
|
|
