Suicidul spiritual si cultural de fiecare zi
De ceva vreme se constata existenta tacita a unei prostii si rautati la adresa celor care au facut ceva bun pentru tara aceasta , pentru suflet , pentru neam in fiecare catun , in fiecare oras.
Fiecare comunitate sau persoana este ca o celula vie care asigura vioiciunea unui organism.
Fiecare trup are anticorpii lui si se apara de intrusii distructivi.Situatia devine critica atunci cand anticorpii nu_-i mai ataca pe cei straini , ci lupta constient, inconstient i mpotriva propriului organism.
Boala este autoimuna si primejduieste grav viata Persoane distructive sunt peste tot , ce te faci cand acestea ajung in pozitii de decizie pentru ceilalti?.viata celorlalti se rezuma doar la se apara de deciziile intunecate ale acestor amarati.
Ce te faci cand acestia devin structuri ale raului, ale relelor.?,
Dumnezeu si oamenii Lui pe care doar El ii stie, noi nu-i stim,poate sa-i tina in frau si sa-i biruiasca.
Prostia, invidia, rautatea,toate micimile sufletesti, lacomiile de tot felul, vicleniile si diplomatia , nepriceperea, si dezbinarea, sunt vrasmasii nostri.Nu oamenii ci patimile lor netamaduite, neindreptate cu sinceritate sunt principalii nostri vrasmasi si nimeni nu mai este dispus sa se lupta cu propriile pofte pacatoase si egoiste,
Nimeni nu mai vrea sa se despatimeasca , sa se vindece deoarece ne vedem si ne credem negreselnici si nici nu mai socotim patima ca ceva grozav aducator de moarte, altminteri am lua masuri grabnice cu noi insine.
Distrugem din prostie si bruma de bine pe care ne-au lasat-o inaintasii vrednici pe care nu mai vrem sa-i urmam, de care vorbim la ceremonii dar ii uram pentru ca suntem frustati si complexati si nu ne putem uni in cele bune si nu ne putem bucura de cei mai buni decat noi..
Astia suntem si nu vrem sa recunoastem ca de fapt ne distrugem pe noi insine.
Ne indreptatim si-i gasim vinovati pe ceilalti si nu avem pace launtrica, chiar de am avea lumea la picioarele noastre.
O lupta intestinala din care nu castiga nimeni ci diavolul, vrasmasul nostru comun.
La prostia care este, planurile celor ce nu ne iubesc sau ne iubesc prefacut , se realizeaza mai usor decat se asteapta Cand ne vom da seama ca cel rau se foloseste de slabiciunile noastre , va fi pea tarziu
Naivitatea unui castig material. prin a trada neamul, Biserica, sufletul,parintii si obiceiurile lor sanatoase si bune nu va aduce in suflet fericirea, ci desnadejdea constiintei lui Iuda Iscarioteanul, de care sa ne fereasca Dumnezeu pe toti !
Astazi mici cedari in Credinta ,. in principii,maine mai mari , poimaine obisnuinta, diavolui ne prinde de mana pe punte si nu ne mai da drumul . caci ne vrea cu totul ai lui, nu cu jumatati de masura.
Intra in noi si devenim hidosi, urati si fricosi si de umbra noastra.
Pentru astfel de suflete a inceput deja iadul si chinul launtric. primul iad.
Singuri nu ne mai putem salva, avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, al Bisericii. al celor insanatositi, mai putini numeric, ,avem nevoie de lacrimi amare ca ale lui Petru dupa lepadarea de Domnul Iisus Hristos . pentru a ne ridica din aceste neputinte pe care singuri ni le-am provocat prin gresita alegere a raului,si a distrugerii darurilor Lui Dumnezeu.si asta se numeste suicid spiritual si cultural Reaua intentie , reaua credinta dar si prostia sunt mari pacate cu consecinte pentru o vesnicie nefericita .
Cine citeste sa inteleaga!
|
Andreea Rusu 7/5/2017 |
Contact: |
|
|
