Confesiune
În anarhia zâmbitoare
le multumesc cu plecăciuni
celor care mi-au pus covoare
pe drumurile cu oameni buni.
Când am început s-ascult popii
în biserici aduse de-al meu bunic
cu laudele prin care epitropii
m-au învătat să nu rămân eu mic
am văzut că timpul îmi e tată
mama-mi face în inimă palate
pentru o zi bună si mai dreaptă
cu nădejdi în petale colorate.
Aduc flăcări pe un munte sacru,
al viitorului pe care îl sădesc
pentru cei ce stiu un singur lucru
să facă aur din tot ce-i românesc.
|
Constantin Rusu 1/24/2015 |
Contact: |
|
|
