Nevoia de schimbare
Mereu simtim nevoia de ceva nou în viată, fiindcă viata înseamnă schimbare. Nu putem trăi prea mult timp în acelasi stil, sau în aceleasi conditii, sau cu aceleasi idei, sau cu acelasi statut social, sau chiar cu aceeasi oameni în jurul nostru...
La un moment dat, este firesc să simtim o mare nevoie de a schimba ceva măcar în unul dintre punctele importante ale vietii noastre. Dacă nu dăm curs acestui impuls, ceva se întâmplă si ne impune schimbarea necesară. Când nu mai simtim niciun impuls de a schimba ceva sau sau când ajungem să refuzăm orice schimbare, urmează pierderea, la început sufletească, lăsând loc unei vieti în virtutea inertiei, apoi si cea fizică.
Fiecare om are dreptul să facă în viata lui ce vrea el, fiindcă numai el stie toate amănuntele, iar noi, din jurul lor, stim doar ce se poate vedea dinafară.
Ce putem face mai bun este să căutăm să-i întelegem si să-i ajutăm când este cazul, când simtim că putem să-i ajutăm cu ceea ce suntem. Ceea ce sunt si fac altii reprezintă doar un prilej pentru ca noi să exprimăm ceea ce suntem si creem noi.
Fiecare om îsi doreste ceva în viată. Unii caută în principal să posede valori materiale însemnate: case mari, masini scumpe, conturi grase etc.
Altii, mai elitisti, nu au interes sau, dimpotrivă, au dispret pentru aceste valori "lumesti", concentrându-si atentia si dedicându-si eforturile pentru acumularea de cunostinte, pentru contemplarea frumusetii lumii, pentru pătrunderea întelepciunii.
Suntem, în mod fundamental, motorase de informatie (chiar si materia este, în ultimă instantă, tot informatie). Rolul nostru este să punem informatia în miscare. Plantele si animalele fac acelasi lucru, doar că noi, oamenii, avem un randament incomparabil mai mare. În consecintă, avem si o răspundere pe măsură. Avem datoria de a misca lucrurile, de a nu functiona în gol.
Inteligenta pe care o acumulăm, multă sau putină, trebuie dată mai departe, în forme de cel putin aceeasi calitate. Nu ni se pare nimic în neregulă cu a câstiga bani multi, dar ni se pare o mare risipă ca ei să fie cheltuiti doar pentru sine atunci când necesarul vital a fost acoperit.
Credem că sensul nostru în viată este să luăm de la ea cât de mult putem, în felul fiecăruia, si să-i redăm cel putin la fel de mult, prin ceea ce facem pentru altii, pentru lume. Mai simplu spus: nimeni nu poate deveni; trebuie să se precizeze ce anume devine. Îl presupune în acelasi timp, paradoxal, si pe a începe, dar si pe a ajunge să fie ceva. Presupune ca obligatoriu nu numai traseul de parcurs (adică schimbarea, transformarea, prefacerea, preschimbarea, modificarea), dar si existenta fără dubiu a punctului terminus - finalul devenirii.
Nimeni nu devine altceva decât ceea ce hotărăste singur, ceea ce alege să fie, întrucât singurul lucru pe care îl putem controla este înlăuntrul nostru. Chiar si atunci când am devenit ceva ce nu ne place, a fost tot alegerea noastră.
În plus, avem în mod gratuit certitudinea ciudată (si nefericită) că am terminat de devenit, că asta a fost si gata, că ăsta e capătul drumului. Ceea ce este absurd, pentru că decizia imediat următoare e păstrarea ilogică si artificială a unei stări de fapt care s-a terminat.
Viata câstigă întotdeauna. Iar devenirea se manifestă cumva, altădată, într-un alt loc, în care nu eu am evoluat suficient ca să putem întelege sau accept. Nu putem judeca pe nimeni pentru schimbările pe care ei le-au făcut în vietile lor.
În jurul nostru, prietenii trăiesc si ei, ca si noi, o viată plină de evenimente si schimbări.
Unii îsi schimbă preocupările, meseria, aspiratiile. Altii îsi schimbă partenerii de viată si prietenii, se căsătoresc sau divortează, se ceartă sau se împacă, sunt purtati de valul propriei lor vieti în cele mai diverse feluri.
Sunt si unii care îsi schimbă tara, religia, credinta, idealurile.
Sunt alegerile lor, si dacă le suntem cu adevărat prieteni, nu merită să-i judecăm aspru pentru că au făcut altceva decât speram, doream sau apreciam noi.
Trebuie sa ne amintim ca fiecare zi este o oportunitate de a oferi celor din jur ajutor, bunătate si dragoste. Pentru că cel mai mult câstigăm atunci când familia si comunitatea în care trăim este fericită.
Fericirea trebuie să devină moneda noastră de schimb, în relatia cu cu cei din jur.
|
Puiu Popescu 6/1/2014 |
Contact: |
|
|
