Sământa bună
In casa mea rămasă din mosie,
Ai năvălit cu herghelii de dor,
Acoperind cu ierburi amorsate
Tot drumul dinspre poartă la pridvor.
Ai tropotit pe pajisti secetoase
Cu caii tăi sălbatici, ne-nseuati,
Si-ati dat o brazdă nouă prin pârloage,
Sământa bună să o cultivati.
Am ars mocnit sub licăriri de stele,
Ca focu-n stuful toamnei neperechi!
Prin fumul alb, întrezăream aievea
Reînăltarea turlei celei vechi.
Desi aproape, mi-ai rămas departe,
Cu tot suavul clipelor dintâi,
Iar în povestea scrisă-n nopti cu lună,
Am vrut să fim, dar n-ai putut să fii...
NUNTĂ DE DEMULT
In ziua nuntii noastre, sunt merii plini de floare,
Pământul si-a pus straie din lăzile ceresti;
Deasupra, râu de stele străluminând văzduhul,
De nuntă masa-i pusă, tu singur doar lipsesti.
Nuntasii toti venit-au de prin adânc de lume,
Ducând pe umeri daruri cum nu s-au mai văzut,
Închise în sipeturi de aur, încifrate...
E-atâta strălucire, ca-n zi de Inceput!
Lumina-mi scaldă chipul, statuie de-alabastru,
Mă învestmânt în gânduri de alb, dar ele curg
Si imi inundă casa care o ia la vale,
In caii mei de rouă se face-ncet amurg...
Incăruntit-a vremea in lespedea din poartă,
Stau si mă uit in zare si incă te astept...
Rochita de mireasă e pusă la păstrare,
Iar florile de nuntă imi vestejesc in piept...
|
Domnita Neaga 5/6/2014 |
Contact: |
|
|
