Sat de pescari
“e furtuuuună pe mare”… vântul
rostogoleste hohot vânăt
zece,
o sută,
o mie de buze însiră mărunt
litanie amară
cu gust de pământ
si lopată …
trece vântul urlând…
gândul femeii se-mbracă în negru,
toaca loveste în tîmple…
i-a spus la plecare, râzând:
“e-atâta dor de viată în furtună,
atâta dor de viată necuminte
pe lama verde de talaz!”
i-a nins în carne
ultima floare de cires
…si a plecat râzând… el-însusi vânt,
jurat din pântec mării…
vântul a trecut…
se-ntoarce barca
si pânza zdrente…
numai barca,
numai pânza…
--------------------------------------------------------------------------------------------------
“Noli”
Pe buzele tale, nerostit, se rotunjeste
“noli”
pe mine atârnă o rochie de frig…
pădurile au plecat odată cu cerbii,
peretii miros a uitare…
noi locuim în absente…
prindem doar vânt
cu mâinile iubirii…
vânt viu, amar,
cântând pe pian de oase
timpul vitreg…
si ceasul bate sângerări…
curg nori,
curg păsări,
curg frunze si trădări…
Pe buzele tale, nerostit, se rotunjeste
“noli”…
eu îti arunc un gând,
un curcubeu din Dumnezeu…
si un cuvânt la capăt: “vino! să ne-nchidem
într-un inel de verde, să asteptăm
o frunză, măcar o frunză,
împreună….”
în fosă, dirijorul
rupe bagheta în genunchi.
----------------------------------------------------------------------------------------
Festina lente
nu te grăbi! cărarea spre grădină
e tot aici… si eu…
un “vin” continuu, când lumina
e dincolo de pârg…
nu te grăbi!
lumea e largă…
plină de ferestre,
cărări de aer,
brate întinse să cuprindă…
nu te grăbi! eu sunt aici,
un “vin” continuu…
plivesc ciulinii
si umbrele prea lungi…
vino! nu stii
că în tăcerea mea
este mereu o bancă pentru tine?
eu sunt aici… vino,
când părăsirea îti va fi
a doua umbră…
păstrează o fereastră pentru mine,
s-o deschizi larg,
în ora umbrelor prelungi
sau în zorii zilei,
când mugurul luminii dă să crape…
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Venetiană
M-a înstiintat oglinda
-fără drept de apel-:
“din anii tăi,
albastrul
s-a retras…
mai vezi vreo frunză-n mâine?”
N-am zis nimic…
am înteles! e-aproape somnul,
somnul lung…
stelele dorm…
nu le trezi! dar tine minte:
să îmi asterni
în Gran Canal!
acolo, unde zi si noapte
cântă gondolierii
acolo, unde
sângele nu-ngheată…
va continua
să tindă înspre tine…
acolo, unde
apele, noaptea, devin fosforescente…
nu le privi! sunt ielele,
îmi fură glasul…
nu le privi! rămâi departe,
să nu te-ajungă
focul
nestins
din Gran Canal…
-------------------------------------------------------------------------------------------
|
Anca Tanase 5/1/2014 |
Contact: |
|
|
