Merele si Vinul
Ca pestele căzut captiv în plasă
Se zbate omul pentru adevăr;
Karl Marx i-a spus "lupta de clasă",
Eu spun ca-i lupta dintre vin si măr.
Sunt faptele istorice notorii
Că măru-i doar pricină de necaz
Si fără de licoarea din podgorii
Ar fi trăirea noastră fără haz.
MERELE
Aievea parcă văd prima pereche,
Din măr oprit nestiutori muscând
Si Dumnezeu trăgându-i de ureche
Pe păcătosi din Raiu-I alungând.
Divina hotărâre ne sochează...
Cum, Domnul poate fi inconsecvent?
Cu-n măr – Satana, dracu' jubilează,
Iar pe Adam îl face penitent.
París, troianul, cum să nu gresească
Când precedentul biblic exista?
Pe Afrodita, ca s-o multumească,
Un măr întreg i-a dat spre a gusta,
Pe două-amar facându-le sa plângă,
Ȋn loc, frumos, să-'mpartă măru-n trei,
Ȋn brate bărbăteste să le strângă,
Iubindu-le cu patos si temei.
Desi i-au dat piticii sfaturi bune,
Stiti Albă-ca-zăpada ce-a pătit?
Ispitei neputând a se opune,
Pe gât s-a fript cu mărul otrăvit.
Cu merele de aur din gradină,
O noapte Prâslea s-a tot chinuit.
De mere arătoase-i lumea plină,
Dar într-acelea vierme n-a răzbit.
VINUL
Plictisitor si fad ne-ar fi destinul
Si trecerea prin viată fără rost
De n-ar fi apărut pe lume vinul,
Căci nunta făra cântec ar fi fost.
In curcubeu lumina este frântă…
Căldura lui ne-alinta si pe noi.
Cum soarele în focuri se frământă,
Le fel si mustul fierbe în butoi.
Din vin baut-au Bacchus, Demostene
Si Hómer, dar si Sapho si Alceu,
Si muza tragediei, Melpomene,
Si vrăjitorul muzicii, Orfeu.
De n-ar fi fost hulitele bacante,
Cu jocul lor nebun, ametitor,
Azi gratia n-ar fi dansat pe poante,
Ca rândunica-n poala unui nor.
O amforă cu vinul cel mai bun
Ar alina, ca ideal balsam,
Tristetea lui Ovidiu în surghiun
Si pesimismul lui Omar Kayyam.
Un Martial, maestru-n epigramă
Si neastampăratul Păstorel,
La muncă, ni-i închipuim în cramă
Cu muzele gustând un păhărel.
Tulburatoare gânduri, Eminescu
Ȋn poezie nu le-ar fi-'mbrăcat,
Nici Blaga, nici Arghezi, nici Stănescu,
De pana-n suc de mere-ar fi muiat.
Nu a vestit o odă bucuriei,
Van Beethoven în Grinzig când crea,
Nici Haydn n-a dat aripi simfoniei
Numai cu apa rece din cismea.
Trudind smerit, în pivnită si-n vie,
Cu laicii au fost la unison
Călugării; sampania, se stie,
A inventat-o-n Franta Perignon.
La Cina cea de Taina rupând pâine,
Frăteste turnând vinul în pahar,
"Mâncati si beti si una fiti cu Mine!"
A spus Iisus, 'nainte de Calvar!
De la botez, pe treptele-nchinării,
Ni-i călăuză spiritul crestin
Spre cea din urma tain' a înăltării
Ȋmpărtăsiti cu pâine si cu vin.
Ca buni crestini vom îndura destinul,
Cu ajutorul Domnului cel Sfânt.
Ne este greu, dar barem dulce-i vinul
Si n-o să curgă vesnic pe pamânt!
|
Nicusor Gliga 1/30/2014 |
Contact: |
|
|
